Spanacul

Originar din Persia antică, spanacul are o istorie impresionantă.


În secolul al VII-lea, regele Nepalului l-a trimis în China drept cadou. În secolul al XI-lea, a fost introdus în Spania de mauri, iar în Anglia era cunoscut ca „leguma spaniolă”. În secolul al XVI-lea, spanacul era mult apreciat la curtea regelui Franţei.

La sfârşitul primei jumătăţi a secolului trecut, spanacul devenise deja celebru datorită personajului Popeye, creat de desenatorul E. C. Segar. Înrudit cu sfecla, spanacul conţine foarte mult acid folic, o vitamină din grupa B (vitamina B9), care este solubilă în apă şi care este foarte importantă pentru menţinerea echilibrului psihic. De altfel, chiar numele acestei vitamine – „acid folic” – provine de la cuvântul latinesc „folium”, care înseamnă frunză, deoarece acidul folic este prezent mai ales în legumele verzi, cum este spanacul.

O porţie de spanac în fiecare zi este benefică pentru eliminarea stărilor depresive. În plus, spanacul s-a dovedit a fi un excelent neuroprotector. Consumul constant de spanac crud, sub formă de salată sau gătit conduce la îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale.

Alături de salată verde, urzici sau andive, spanacul este un remediu aliment deosebit de eficient în caz de astenie, avînd, în primul rînd, proprietăţi remineralizante de mare valoare. La fiecare salată pe care o mîncaţi, adăugaţi şi spanac, pentru că, spun specialiştii, are mult magneziu, element ce "ţine la distanţă" diabetul. Magneziul este esenţial pentru multe dintre procesele care se petrec la nivelul celulelor, iar recent, s‑a descoperit că previne diabetul. Studiile au demonstrat că spanacul scade riscul apariţiei diabetului de tip II.

Spanacul conţine săruri minerale, oligoelemente şi vitamine. Este remineralizant, antianemic şi un calmant deosebit al sistemului cardiac. Este recomandat în anemii, convalescenţă, rahitism, astenie fizică şi nervoasă. De aceea este indicată folosirea lui abundentă, în special, la începutul primăverii, cînd organismul este slăbit şi cu mari carenţe minerale şi vitaminice.

Consumul de spanac purifică întregul traiect digestiv. Planta mai este denumită şi "mătura" căilor digestive, pentru că înlătură greaţa, durerile intestinale şi constipaţia. Cîte 500 ml/zi de suc de spanac vindecă pînă şi constipaţiile cronice. Sucul se obţine trecînd spanacul prin maşina de tocat carne şi alegînd zeama. Terciul rămas poate fi utilizat la mîncare.

Crude, de preferinţă în salată, frunzele spanacului sînt anticancerigene. Un pahar de vin roşu combinat cu un sfert de litru de suc de spanac dă rezultate foarte bune în cazul convalescenţilor şi anemicilor. Un pahar de suc de spanac băut pe stomacul gol, în fiecare dimineaţă, timp de cîteva zile, ajută la îndepărtarea depresiilor fizice şi nervoase.

Spanacul este contraindicat bolnavilor de hepatită, reumatism, inflamaţii gastrice şi intestinale.