Sofran

Şofranul (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul şofran, uleiuri aromatice, precum şi numeroase alte substanţe cu utilizări în medicină şi alimentaţie.


Şofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume. Originile şi le are în Orientul mijlociu, iar maurii l-au transportat în Spania; chear şiacum poate fi gasit la aceste popoare. În Europa, şofranul este cultivat în Spania (La Mancha) şi Grecia, dar câmpuri de şofran se pot vedea şi în Iran sau China. Preţul său ridicat se datorează faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltat cel puţin 100.000 de stigmate (partea superioară a pisticului, pe care se prinde şi încolţeşte polenul). Şofranul galben era considerat un simbol al luminii, de aceea hainele conducătorilor erau vopsite cu această culoare.

Sofranul este socotit din cele mai vechi timpuri regele condimentelor. Florile din care se obtine acest condiment nu contin decit trei fibre de sofran. Pentru obtinerea unui gram de condiment este nevoie de cinci flori. Poate tocmai de aceea, sofranul este foarte pretuit. Cel mai bun tip de sofran este cel de culoare rosu inchis. Acesta se produce in Spania, Portugalia si China. Mincarurile in care se adauga sofran dobindesc o culoare foarte frumoasa, o nuanta galbena sau portocalie.

Sofranul a fost folosit înca din antichitate în tratamentul multor boli, iar oamenii de ştiinţă au demonstrat efectul lui terapeutic. Mirodenia de lux conţine fier, uleiuri volatile, protein, sodium, potasiu, vitaminele B1 şi B2, fitohormoni.

Condimentul întăreşte inima şi ajută împotriva anemiei şi a problemelor cauzate de suprasolicitarea organismului. Este considerat în acelaşi timp un afrodisiac, mai ales în Orient. În homeopatie, este utilizat pentru relaxare şi împotriva depresiei. Şofranul se află în conpoziţia mai multor medicamente naturiste, fortificând uterul şi ameliorând durerile provocate de menstruaţie. Dacă se depăşeşte totuşi doza recomandată, poate provoca avorturi spontane.

Grecii si arabii foloseau sofranul si ca afrodisiac pentru ca are proprietati similare hormonilor. De asemenea romani adaugau sofran in apa de baie. Legendele spun ca in Evul Mediu femeile foloseau pomezi de par cu sofran pentru a fi mai atragatoare. In prezent este indicat in tratamentul impotentei si sterilitatii.

Sofranul are proprietati anticancerigene si asezoneaza foarte bine retetele pe baza de legume.

Sofranul de India combate artrita, bolile de inima, creste productia de insulina si lupta impotriva cancerului la san, pulmonar si de piele. Acest condiment aromat functioneaza ca o aspirina, insa este mult mai usor pentru stomac. Avand in vedere ca sofranul de India subtiaza sangele, evita consumarea acestuia inainte de o operatie.

Cercetările ştiinţifice recente arată că şofranul are multiple caracteristici prin care luptă împotriva bolilor, inclusiv împotriva tumorilor canceroase.

Sofranul are, in plus, unele proprietati medicinale si stimulatoare, cunoscute si folosite de secole in medicina populara. Adaugat constant in preparate, este considerat stimulent digestiv.

In estul Europei, sofranul este prezent mai ales in unele retete de prajituri, in care este folosit atat pentru aroma cat si pentru culoare.

Bucataria indiana foloseste sofranul la mancarurile cu orez. Adesea, se asociaza cu alte arome puternice: foi de dafin, scortisoara, cuisoare, nucsoare.

Pentru ca aroma sa se elibereze si culoarea sa fie uniforma, mai intai sofranul se piseaza si amesteca cu apa si apoi se adauga la mancare. O alta varianta este inmuierea pentru un timp a pistilurilor in apa si folosirea apei colorate si parfumate.