Rolul tiroidei si al lui vishuddha chakra in medierea echilibrului minte-inima
Perspective naturopate de Acs Alexandru
Viata este un front care cere sa fie acoperit omogen. Daca una din aripi avanseaza mai repede decât restul, va fi izolata si nu va putea fi sustinuta. Atunci se produce inevitabil, o stopare a vârfului pentru a astepta si celelalte segmente sa ajunga cât de cât la acelasi nivel.
Oamenii se avânta fiecare sa îsi acopere anumite nevoi obiective. Dar daca se depaseste masura, viata ne va face semn sa ne oprim. Sa ne imaginam viata unei familii care are niste dificultati finaciare; barbatul, sa spunem, se angreneaza la serviciu sa asigure necesarul familiei sale. La început aceste nevoi financiare sunt chiar o prioritate si este armonios sa le acorde mai mult timp dar iata ca trec 1, 2 sau „n” ani, se stabilizeaza financiar si acum ar mai fi nevoie progresiv sa se acorde mai mult timp si altor domenii ale vietii de familie. Dar ramâne prins în acest angrenaj care initial era armonios si aflându-se într-un moment al necesitatii trecutului nu mai este în acord cu el însusi, în acest moment prezent.
O echipa de psihologi, în urma unor analize, a facut o împartire a nevoilor umane fundamentale în 4 parti. Ei afirma ca o viata armonioasa presupune acoperirea a 4 domenii în mod aproximativ egal ca timp alocat pentru o înflorire continua.
1. somn 6 ore/zi
2. munca 6 ore/zi
3. relatii 6 ore/zi
4. dezvoltare persoanala 6 ore/zi
Ar trebui sa realizam fiecare o interogare personala cam cât din acest timp este respectat cât de cât! Si ne mai miram ca anumite lucruri în viata se destabilizeaza la un moment dat? Cu somnul si munca, de obicei, nu avem probleme ca sa le respectam. Relationarea cu ceilalti nu înseamna neaparat ca ati discutat ceva cu un coleg sau o colega, ci reprezinta un timp pe care îl alocati pentru a-l cunoaste ca om, a-l ajuta cu ceva personal, sa îti pese cu adevarat de el, punând suflet si atentie. Sau poate fi considerata aici si relatia cu Dumnezeu, cu revelarea scânteii de dumnezeire din inima noastra!
La capitolul dezvoltarii personale rareori ne gândim sa mai facem un curs pentru aprofundarea unei pasiuni (hobby), sa citim o carte, sa participam la un seminar si pe alte teme decât cele strict legate de munca noastra, sa realizam ceva în directia dezvoltarii spirituale sau chiar sa alocam timp pentru asezarea lucrurilor în fiinta noastra.
Echilibrul minte – inima
Capul este zona de rezonanta a mentalului, constiintei si gândurilor iar pieptul este zona de rezonanta a sentimentelor, afectivitatii si iubirii. Aceste doua dimensiuni sunt în raport de complementaritate antagonista, adica sunt doi opusi care se echilibreaza reciproc, ca talerele unei balante. Daca este multa minte este mult control, daca este multa emotie „simti ca traiesti”…
Când avem stari de emotie intensa pe care nu stim sa le gestionam vom avea tendinta sa le reprimam. Sau putem fi în stadiu de automatism care face acest lucru instantaneu fara participare constienta, printr-un reflex creat în timp. Aceste fiinte au dificultati în a-si exprima emotiile si sentimentele de iubire sau le este frica sa iubeasca, sa se îndragosteasca, sa se lase în voia iubirii ca urmare a unor suferinte prin care au trecut.
Tusea si cascatul sunt doua acte reflexe care ajuta sa se dreneze si sa se digere informatiile pe care nu le-ati putut accepta înca. De aceea nu va reprimati aceste reflexe pentru ca au un rost benefic, pe care poate ca nu l-ati realizat pâna acum.
Emotiile au ca si tendinta naturala sa iasa din zona pieptului (inimii spirituale) pe gura (simbolic vorbind). Mintea poate participa la acest proces si atunci discutam de împartasirea unor lucruri importante prin viu grai sau limbaj nonverbal constient. Daca rational, constient, luam decizia sa nu comunicam ceva ce „avem pe suflet” cu cineva apropiat sau de încredere ne vom pune „pumnul în gura” si vorbele vor ramâne în gât. Reprimarea psihica duce la hipotiroidism la modul general. Astfel, multe femei care renunta la nevoile lor pentru a fi „pace în casa” se pot confrunta cu forme de hipotiroidie mai usoare sau mai grave.
Dar daca reprimarea se face în contextul unor evenimente care vin „fluviu” peste noi si ne înneaca, putem face hipertiroidie, pentru ca frecventa de tact creste mult. Nu întâmplator când ne vine sa plângem si nu ne permitem, resimtim „un nod în gât”. Fie pentru ca îl blocam în acel moment pentru ca ne putem afla în public sau în preajma unei fiinte în fata careia nu ne simtim confortabili sa ne aratam sensibilitatea sau poate aparea si pentru ca suntem obisnuiti sa ne blocam trairile si sa le înabusim si atunci ori de câte ori ne încearca o emotie, deja exista un reflex intern de reprimare a acestora. Daca se ajunge în acest punct ne confruntam cu o situatie mai grava.
Senzatia de „nod în gât”, din punct de vedere subtil este o structura energetica care creste ca o punga de energie putând sa ia si forma unei guse. Un animal când nu înghite hrana, o tine în gusa si o manânca efectiv mai târziu sau îsi hraneste puii. Lucrurile neîntelese, se aglomereaza subtil într-o punga energetica care va lua forma gusei specifice afectiunilor hipertiroidice.
Particularitati fizice la gât
Facând o sinteza, tensiunile de la nivelul gâtului apar fie ca nu lasam fluxul energetic, emotional din inima sa ajunga la ceilalti punând capac cu mintea, fie ca evenimentele sunt mult prea numeroase si nu mai facem fata, moment în care ne „stau în gât”. În aceast context fluxul energetic de sus nu-l putem lasa sa treaca prin gât. Gâtul este considerat un limitator, o strâmtoare care, în anumite conditii, nu lasa sa treaca decât un volum determinat de date, evenimente sau stari. Daca se înghesuie mai mult decât avem capacitatea de a gestiona se blocheaza si atunci simtim ca viata „ne strânge de gât” si avem nevoie de o pauza pentru a digera situatia. În aceasta ipostaza ori ne luam singuri pauza de constientizare ori o vom face fortati în aparenta de vreun eveniment care ne va ajuta sa ne reconfiguram viata. Cu cât transformarile sunt mai mari, cu atât mai mari sunt tranzitele energetice de la nivelul gâtului. Oamenii care nu vor sa se transforme evita orice fel de provocare preferând sa duca o viata „fara de anotimpuri” dupa cum spune Kahlil Gibran, în Profetul, adica o viata plata, fara suferinta intensa dar si lipsita de fericire.
Fiintele cu gât gros sunt asociate la modul subconstient cu o lipsa de constienta si sensibilitate. Aceste fiinte au capacitatea de tranzita multe evenimente aparent dar în fapt nu este asa. Ei sunt insensibil si inconstineti la ele. Poti sa manânci mult dar sa nu savurezi gustul mâncarii si nici efectul estetic al simfoniei de culori a alimentelor. Un gurmand va savura o mâncare nu doar se va îndopa cu ea. La fel sunt oamenii cu ceafa groasa care aparent pot suporta. O fac pe seama lipsei de analiza si semnificatie. Aplatizarea emotionala si mentala la oamenii care sunt obisnuiti sau le e confortabil sa asculte de ordine pe care nu le discuta si nici nu fac eforturi sa le înteleaga, predispun odata cu avansarea în vârsta la îngrosarea cefei. Cantitatea evenimentelor prin care trec creste dar nu în acelasi timp cu analiza lor constienta.
La polul opus remarcam femeile cu gât subtire care le subliniaza sensibilitatea si în anumite situatii si rafinamentul. Ele simt multe, pot fi sensibile, creatoare, rafinate dar atentie la rezistenta, nu pot suporta orice. Au un filtru foarte sensibil care reactioneaza la multe feluri de evenimente prin neacceptare pentru ca resimt energia care le însoteste si pot avea dificultati de adaptare în viata. Exista si în privinta femeii si a barbatului un raport optim armonios între cele doua extreme.
Creativitatea si evolutia
Un alt aspect care este corelat cu ceea ce se petrece la acest nivel este creativitatea. Evenimentele vietii ne modeleaza si ne ajuta sa ne transformam, sa ne reinventam. Cu alte cuvinte trebuie „sa fim”, sa reactionam creator FARA SCHEME comportamentele, verbale sau emotionale. Cu cât creativitatea noastra este mai mare, deschiderea perspectivei asupra vietii este mai mare si cu atât ne este parcursul mai usor. Este definita asa numita stare de copil care se deschide în fata vietii pentru a se lasa învatat. Adultul deja „stie totul” si nu mai are ce sa învete; el se osifica mental si emotional, nu îsi mai actualizeaza prospetimea sufleteasca si creativitatea, si astfel, trairea în prezent are de suferit. El utilizeaza un set de reactii cu care functioneaza în situatiile cu care s-a confruntat si care au dat rezultat la un moment dat. Daca aceasta atentie asupra evenimentelor nu este treaza mereu, putem cadea cu usurinta într-o stare de placiditate sau indolenta si astfel nu vom mai evolua în viata. Ati remarcat ce repede cresc copii? Pentru ca deschiderea lor este imensa. Cei care se lasa învatati cresc si se transforma de 7 ori mai repede decât cei închisi. Acest lucru este valabil si pentru adulti în legatura cu cresterea psihica. Desi aparent oamenii traiesc în acelasi plan existential si temporal, au viteze diferite de evolutie. De aceea în functie de deschiderea si de prospetimea pe care o manifestam, viata noastra se va îmbogati si transforma într-un mod fericit sau nu. Cu cât vom asimila mai multe informatii, cu cât viziunea noastra asupra lumii se va mari, cu atât mai usor ne va fi drumul în viata. Sa fim creativi si sa ne lasam învatati de catre viata este crucial pentru bunastarea noastra pe toate planurile, nu doar în cel material. Iar „viata” este omul de lânga tine, oricine ar fi el, este chiar copilul tau de 2 ani care chicoteste si îti aduce aminte ca viata este un joc divin, tocmai pentru a nu uita sa te bucuri, este norul care te învata cum sa te pastrezi deasupra lucrurilor care vin peste tine sau dimpotriva, râul învolburat care îti arata cum sa te arunci la un moment dat în viata si sa rezolvi provocarile, este cartea pe care tocmai o citesti, este un panou care îti apare în fata când esti îngândurat si cauti un raspuns care te framânta…iar Dumnezeu, viata, îti raspund cu generozitate. Doar deschide ochii sa le percepi!
Ti-e greu? Priveste o furnica cum ridica o greutate de 10 ori mai mare decât ea însasi si cum cu o perseverenta de admirat o duce la musuroiul ei depasind niste obstacole imense pentru statura ei. Si uimitor… se descurca!
Viata trebuie traita în aceasta stare de copil, cu încredere în viata sau Dumnezeu! Vom depasi obstacolele mult mai usor! Greutatile nu ne sunt date ca sa ne doboare ci ca sa ne ridicam pe ele catre culmi mai înalte ale fericirii si constiintei de sine. Cu cât mai limitat vom privi provocarile vietii cu atât mai dificile ne vor aparea rezolvarile si mai departate solutiile. Abandonul mintii rationale limitate în favoarea intuitiilor pentru a cauta rezolvari noi la probleme vechi, este o cheie a fericirii pe care ne-o construim în fiecare zi (asta daca nu suntem multumiti de solutiile existente). Daca ne confruntam cu o situatie la care avem solutii care nu ne convin, trebuie sa începem sa cautam cu deschidere solutiile perfecte.
Bibliografie:
Noua medicina germanica – dr.Hamer
Yoga si sanatatea de Selvarajan Yesudian, Elisabet Haich
http://www.homeopathy.ro/hipotiroidismul.html
Acs Alexandru - Naturopat si psiholog
Telefon 0722298604
www.psihonaturopatie.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu