Sparanghel

Asparagus officinalis Fam. Liliaceae.
Denumirea populara: asperag, coasta -dracului, coasta-vrajmasului, iepurel, par, ragila-pamantului, sparang, umbra-iepurelui.

In traditia populara: radacina se fierbea intr-o oala noua, cu coaja de dud negru, undelemn, otet tare si miere, pentru durere de gura si afectiuni dentare. Decoctul ei se lua in boli de rinichi. Siropul din radacini si varful ramurilor, preparat cu mult zahar, se lua de 2 ori pe zi, cate o lingura pentru pofta de mancare.
Compozitie chimica: bogata in proteine, asparagina, lipide, hidrati de carbon, fito-hormoni, enzime, glicozide steroidale, celuloza, saruri minerale, etc.

Actiune farmaceutica: radacina- depurativ, diuretic, drenor hepatic, biliar, pulmonar, fluidifica secretiile bronhice, mareste cantitatea de urina, stimuleaza digestia, afrodiziac, usureaza tranzitul intestinal. Intareste sistemul imunitar. Ajuta la lupta cu cancerul. Este ideal pentru tratarea afectiunilor renale cu conditia sa nu existe leziuni, caz in care devine contraindicat, deoarece poate agrava afectiunile.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: anorexie, afectiuni biliare, afectiuni cardiace (sedativ), astenie fizica si intelectuala, bronsite, convalescenta, demineralizare, diabet, digestie lenta, edeme, guta, impotenta, insuficienta hepatica si renala, litiaza urinara, nevroza, palpitatii, prostatite, retentii hidrosodate, vascozitate sangvina.
Se contra-indica la cistite si reumatism.

Preparare:
- ras proaspat se foloseste in diferite salate pentru gustul sau foarte bun.
-Din 2 linguri de lastari tineri maruntiti fierti intr-un litru de apa timp de 30 de minute. Se strecoara, apoi se va consuma in decursul zilei.

-Sirop. Se va taia marunt rizomul, se acopere apoi cu apa. Se pune la fiert. Este bine ca apa sa fie de 2 ori cantitatea de plante. Se fierbe timp de 30 minute, dupa care se strecoara. La fiecare 100 ml de ceai astfel obtinut se va pune 60 g de zahar. Se pune din nou la fiert si se lasa pana devine de consistenta unui sirop. Se va trece in recipiente mai mici. Se va folosi la nevoie cate o lingurita diluata la 250 ml apa. Se vor putea lua 3-4 lingurite pe zi.

-Tinctura din 50 g de radacina maruntita care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile agitand des. Se strecoara. Se foloseste in special la afectiunile inimii, dar si la celelalte afectiuni. Se va lua cate 10 picaturi de 3 ori pe zi in dilutie cu apa. Se poate amesteca si cu alte tincturi.

 

Spanzul - unul din cele mai puternice medicamente din lume

 

Spanzul (Helleborus purpurascens, H. niger) are o floare verde-purpurie uimitor de mare, care apare la sfârşitul iernii - începutul primăverii. Frunzele răsar mai târziu, prin aprilie. Creşte mai ales la umbră şi umezeală, prin margini de pădure şi rarişti, în asociaţii întinse. Rădăcinile sale firoase sunt unul din cele mai puternice medicamente din lume într-o gamă uimitoare de boli - de la reumatism şi dureri de cap, la tumori benigne şi cancer.
Singurul ei inconvenient: este extrem de toxică. O doză de cinci grame din această plantă ucide un om; a cincea parte dintr-un gram, în schimb, poate cu adevărat salva vieţi. Mulţi cercetători români au studiat cu succes această plantă. Primul dintre ei a fost regretatul doctor Boici, care a uimit în anii '60 lumea medicală cu vindecarea unor cazuri extrem de grave de reumatism cu ajutorul unor fierturi din spânz preparate pur şi simplu în casă. Doctorul Boici dobândise atunci faima unui adevărat magician: veneau la el oameni bolnavi de ani de zile şi imobilizaţi în cărucior, iar după câteva şedinţe de tratament cu spânz plecau acasă pe picioarele lor. Domnia sa a brevetat o serie întreagă de medicamente pe bază de spânz - "Boicil" - care au fost folosite într-o gamă extrem de largă de afecţiuni, pentru a cădea apoi într-o semi-uitare după moartea domnului doctor.

Ulterior, un medic din Timişoara, domnul profesor universitar doctor Boite, a făcut în anii '80 nişte experimente fascinante cu spânz, demonstrând că extractele din acesta intensifică activitatea imunitară, produc necroza tumorilor benigne şi maligne, favorizează în anumite doze refacerea unor ţesuturi distruse de boli degenerative etc. Pentru aceste studii dl. profesor Boite a primit în anul 1983 premiul Academiei Române. Din păcate în vremurile tulburi care au urmat nu a avut cine să fructifice aceste studii aşa încât să rezulte medicamente valoroase care să vindece teribilele maladii în care spânzul are efecte demonstrate.
În fine, în anii '90 un avocat din Iaşi, după ce s-a vindecat de o tumoare pe creier cu ajutorul acestei plante, a început să recomande şi altora tratamentele pe bază de spânz, cu un succes extraordinar.

Aceste elemente au fost publicate în ziarul Formula AS, după care tratamentele cu spânz s-au răspândit cu iuţeala fulgerului. Pentru a preîntâmpina orice erori, ziarul a făcut imediat adevărate anchete printre medici şi farmacişti, printre cei care au făcut parte din colectivele de cercetare a spânzului, pentru a afla mai multe despre acest remediu căzut în uitare, extrem de periculos, dar şi de valoros în terapie. Au fost publicate mai multe interviuri cu cercetătorii care au studiat spânzul, iar rezultatul a fost că mai mulţi medici au început să folosească acest remediu în cazuri disperate de cancer, adesea cu rezultate uimitoare. Discret, pentru că oficialii din sănătate nu doar că nu încurajează valorificarea uriaşului potenţial vindecător al remediilor naturale, ci blochează orice demers în acest sens sub pretextul şarlataniei, această plantă a început să fie tot mai mult folosită, mai ales în tratamentul cancerului. Acest lucru este pozitiv în măsura în care tratamentul este făcut la recomandarea şi sub supravegherea medicului, iar dozarea plantei se face în farmacie cu aparatură foarte precisă pentru a nu apărea accidente. Atunci însă când tratamentele sunt făcute de amatori, spânzul poate deveni o armă foarte periculoasă, mortală chiar. Cu informaţiile care urmează sperăm să clarificăm unele aspecte legate de această plantă şi să descurajăm orice tratament făcut "după ureche" şi fără supraveghere medicală competentă.

ACŢIUNI:
INTERN: antitumoral foarte puternic, antireumatic puternic, cardiotonic bun, purgativ foarte puternic, emetic puternic, depurativ foarte puternic, febrifug puternic, diuretic bun, imunostimulent puternic.
EXTERN: antireumatic puternic, antiinflamator puternic (în doze mici), calmant puternic.

INDICAŢII:
INTERN:
- tumori cerebrale, tumori oculare - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralei se vor utiliza intern plante ca: lemnul Domnului (Artemisia abrotanum) şi silur (Euphrasia rostkovianâ) sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
Extern se folosesc sub formă de comprese cu macerat la rece: silur, frunze de corn (Cornus mas).
- cancer de col uterin, cancer genital - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralel se vor folosi intern: creţişoarâ (Alchemilla vulgaris), salvie (Salvia officinalis), coada racului (Potentilla anserina), năpraznic (Geranium robertianum), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer intestinal - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralel se vor folosi intern: salvie (Salvia officinalis), răchitan (Lythrum salicaria), scoarţă de stejar (Quercus sp.), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer de sân - cura cu spânz cu doză constantă. Doza va fi de preferinţă de 0,3 grame. În cazul în care nu se remarcă efecte semnificative după primele două cure, se va trece la cura cu doze crescătoare. Se vor utiliza intern şi: fructe de coacăz negru (Ribes nigrum), iarbă de traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), creţişoară (Alchemilla vulgaris), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer pulmonar - cura cu spânz cu doză crescătoare. În perioadele dintre cure se va apela la clismele cu mărul lupului (Aristolochia clematis), iar intern se vor utiliza şi: năpraznic (Geranium robertianum), mentă (Mentha viridis), captalan (Petasites officinalis), mesteacăn (Betula pendula), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare dintre aceste plante adjuvante, de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer de os in fazele incipiente - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralel se vor lua plante ca: brusture (Arctium lappa), muguri de plop (Populus bybrida), năpraznic (Geranium robertianum).
Extern se vor aplica sub formă de cataplasmă tătăneasă (Symphytum officinalis) şi mărul lupului (Aristolochia clematis).
- cancer la gât - cura cu spânz cu doză constantă, urmată apoi de cura cu doză crescătoare. în paralel se folosesc şi alte plante: arnică (Arnica montana), sânziene galbene (Galium venim), muguri de plop (Populus nigra), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual. Extern, se va face gargară cu macerat la rece de tătăneasă (Symphytum ofticinalis).
- cancer tiroidian - cura cu spânz cu doză constantă, urmată apoi de cura cu doză crescătoare. în paralel se folosesc intern şi sânziene galbene (Galium verum), trifoi roşu (Trifolium pratense), captalan (Petasites ofticinalis) sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi.
- cancer pancreatic - cura cu spânz cu doză crescătoare. Se vor folosi în paralel plante cu efecte benefice asupra pancreasului şi ficatului: rostopasca (Chelidonium majus), obligeana (Acorus calamus), sunătoarea (Hypericum per(oratuni), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer genital - cura cu spânz cu doză constantă, urmată (dacă e cazul) de cea cu doză crescătoare. În paralel se va utiliza un amestec de plante din: pufuliţă (Epilobium montana), ienupăr (Juniperus communis), coada şoricelului (Achillea millefolium), coada calului (Equisetum arvense), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- flbromatoză uterină - cura cu spânz cu doză constantă. Este bine ca în cazurile unor fibroame de dimensiuni mari, doza constantă să fie de 0,3 grame pe zi. Se vor realiza 4-5 cure succesive a câte 20 de zile, cu pauză de minim 2 săptămâni între ele, sub supraveghere.
- chist ovarian - cura cu spânz cu doză constantă. In general după primele 2 cure realizate în modul descris mai jos, la majoritatea tipurilor de chist ovarian se remarcă o diminuare a dimensiunilor, sau chiar dispariţia lor completă. în perioadele dintre cure este bine să fie utilizate plante cu efecte specifice asupra aparatului genital feminin:
creţişoară (Alchemilla vulgaris), traista ciobanului (Capsella bursa pastoris), coada racului (Potentilla anserinâ), salvie (Salvia officinalis) sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi.
- alergii - 0,1 grame de pulbere pe zi, luată concomitent cu alte plante pentru o perioadă de trei săptămâni. Se vor utiliza plante cu efecte antialergice şi vitaminizante: trei fraţi pătaţi (Viola tricolor), măceşe (Roşa canina), cătină (Hippophae rhamnoides), coada şoricelului (Achillea millefolium), sub formă de pulbere, câte un gram
din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual. Acest tip de cură se reia de cel puţin 4 ori, cu o pauză de 2 săptămâni între cure.
- amenoree - pulbere, în amestec cu alte plante (în proporţie de maxim 1g spânz la 100-150g de plante specifice tratării acestei tulburări; amestecul se va omogeniza foarte bine înainte de utilizare).
- constipaţie cronică, inflamaţii ale colonului, congestii ale uterului şi organelor din micul bazin, obezitate - 0,1 g de pulbere pe zi. Se face o cură de maxim o săptămână, după care se iau plante ca: volbura (Convolvulus arvensis), senna (Cassia angustifolia), rădăcina de brusture (Arctium lappa), păpădia (Taraxacum officinalis), coada şoricelului (Achillea millefolium), rădăcina de nalbă (Malva glabra). Din aceste plante adjuvante, se va folosi câte un gram
de 4 ori pe zi, sublingual.
- psoriazis, afecţiuni ale pielii greu vindecabile (adjuvant) - cura cu spânz cu doză constantă. Se vor realiza mai multe cure (4-5) cu pauză de minim 2 săptămâni între ele, respectând mereu o alimentaţie strictă.

EXTERN:
- reumatism, sciatică - comprese cu decoct combinat.
- nevralgii - cataplasme din flori şi frunze aplicate pe zonele dureroase, timp de minim o oră.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:
Avertisment: toate tratamentele interne cu spanz se fac numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului, deoarece această plantă este toxică. Reţetele date în continuare sunt culese din literatura de specialitate şi de la persoane care s-au vindecat şi au un caracter informativ.

CURA CU SPANZ
Durata unei cure cu spânz este de 21 de zile (3 săptămâni). Pe parcursul curei doza de plantă utilizată poate să fie constantă sau de la caz la caz, doză variabilă (crescătoare):

1. Cura cu spânz cu doză constantă
Se realizează de obicei la începutul tratamentului în afecţiuni tumorale maligne (cancer) care nu se află în ultimele faze de evoluţie (prin urmare există încă timpul necesar şi starea de vigoare adecvată pentru realizarea a cel puţin 2-3 cure cu spânz), sau în cazurile unor afecţiuni tumorale benigne. în astfel de cazuri, folosirea unei doze unice mici, pregăteşte organismul pentru etapele următoare în care se va apela la cura cu doze crescătoare. S-a constatat că în aceste cazuri curele care urmează sunt mai uşor suportate de către organism.
DOZA UNICĂ pentru o zi recomandată în majoritatea cazurilor de acest tip este de 0,2 grame (200 miligrame) de pulbere din rădăcina uscată. Pulberea se prepară prin măcinarea rădăcinii cu ajutorul unei râşniţe electrice şi cernerea printr-o sită foarte fină (pentru făină).
Cântărirea dozei necesare pentru o zi se va face cu ajutorul unei balanţe farmaceutice de mare precizie.
în fiecare dintre cele 21 de zile de tratament se va administra o singură dată pe zi, doza de 0,2 grame de spânz.
Momentul de administrare: pulberea se va lua dimineaţa, pe stomacul gol, la scurt timp după trezire.
Modul de administrare: pulberea atent cântărită se plasează sub limbă şi se păstrează astfel timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă.
Cu fiecare doză de spânz se ia şi jumătate de linguriţă de pulbere de lemnul Domnului (Artemisia abrotanum), care are efecte antitoxice şi protectoare hepatice, atenuând efectele toxice ale spânzului.

OBSERVAŢII:
• în cazul în care pulberea nu mai este suportată în administrarea sublinguală (apar iritaţii) sau există tulburări care nu permit acest gen de administrare, aceeaşi doză de spânz se va administra sub formă de macerat la rece, astfel: doza de spânz pentru o zi (0,2 grame) se lasă la macerat în 50 ml cu apă plată sau de izvor, un interval de minim 6 ore (peste noapte). Dimineaţa se consumă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca, întreaga cantitate de macerat, nefiltrat (împreună cu pulberea de spânz rămasă în pahar).
• Pentru rezultate optime, în perioada curei cu spânz este necesar să fie folosite plante cu proprietăţi antitoxice, cu efecte de drenare şi tonifiere la nivel hepatic. Dintre acestea se recomandă în special:
lemnul Domnului (Artemisia abrotanum), salvia (Salvia offcinalis), seminţele de armurariu (Silybum marianum).
Pauzele între cure: între 2 astfel de cure cu spânz este necesar să se realizeze o pauză de minim o săptămână - cel mai indicat fiind de 2 săptămâni. în perioadele de pauză dintre cure se recomandă utilizarea altor plante mai blânde, cu proprietăţi regenerante, tonice şi curative pentru boala cu care vă confruntaţi.
Indicaţiile acestei cure cancer în primele faze, chist ovarian, fibrom uterin, mastoze chistice şi fibrochistice, alergii, reumatism, poliartrită reumatoidă, boli grave ale pielii (psoriazis).

2. Cura cu spanz cu doză crescătoare
Se realizează mai ales în cazuri de cancer foarte avansate, ce necesită o intervenţie suficient de rapidă, sau la persoane care prezintă o stare vigoare adecvată a organismului, pentru care cura cu spânz cu doză constantă este de intensitate prea redusă. Pulberea se prepară prin măcinarea rădăcinii cu ajutorul unei râşniţe electrice şi cernerea printr-o sită foarte fină (pentru făină). Cântărirea dozei necesare pentru o zi se va face cu ajutorul unei balanţe farmaceutice de mare precizie.

Schema de administrare:
- în primele 3 zile ale curei (ziua 1 - ziua 3) se iau 0,20 grame pe zi
- în următoarele 3 zile (ziua 4 - ziua 6) se iau 0,30 grame pe zi
- în următoarele 3 zile (ziua 7 - ziua 9) se iau 0,40 grame pe zi
- în următoarele 3 zile (ziua 10 - ziua 12)se iau 0,50 grame pe zi
- încă 9 zile (ziua 13 - ziua 21) se ia o doză de 0,6 grame pe zi

Momentul de administrare: pulberea se va lua dimineaţa, pe stomacul gol, la scurt timp după trezire.
Modul de administrare: pulberea atent cântărită se plasează sub limbă şi se păstrează astfel timp de 15 minute, după care se înghite cu putină apă. Cu fiecare doză de spânz se ia şi jumătate de linguriţă de pulbere de lemnul Domnului (Artemisia abrotanum), care are efecte antitoxice şi protectoare hepatice, atenuând efectele toxice ale spânzului.

OBSERVAŢII:
• în cazul în care pulberea nu mai este suportată în administrarea sublinguală (apar iritaţii) sau există tulburări care nu permit acest gen de administrare, aceeaşi doză de spânz se va administra sub formă de macerat la rece, astfel: doza de spânz pentru o zi (0,2-0,6 grame) se lasă la macerat în jumătate de pahar (50 ml) cu apă plată sau de izvor, un interval de minim 6 ore (peste noapte). Dimineaţa se consumă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca, întreaga cantitate de macerat, nefiltrat (împreună cu pulberea de spânz rămasă în pahar).
• Pentru rezultate optime, în perioada curei cu spânz este necesar să fie folosite plante cu proprietăţi antitoxice, cu efecte de drenare şi tonifiere la nivel hepatic. Dintre acestea se recomandă în special:
lemnul domnului (Artemisia abrotanum), salvia (Salvia offcinalis), seminţele de armurariu (Silybum marianum).

Pauzele între cure: între 2 astfel de cure cu spânz este necesar să se realizeze o pauză de minim o săptămână - cel mai indicat fiind de 2 săptămâni. în perioadele de pauză dintre cure se recomandă utilizarea altor plante mai blânde, cu proprietăţi regenerante, tonice şi curative pentru boala cu care vă confruntaţi.
Indicaţiile acestei cure: cancer în faze avansate, cancer cu metastaze

Simptome ce pot apărea în timpul curelor, ca urmare a folosirii spânzului:
Vindecarea bolilor grave (mai ales a cazurilor de cancer) cu ajutorul spânzului presupune fenomene foarte intense de eliminare de toxine şi purificare corporală. Aceste fenomene sunt fireşti în timpul curei şi ele nu trebuie să îngrijoreze sau să vă facă să renunţaţi, ci dimpotrivă.
Este vorba în principal de:
- diaree - se manifestă cel mai adesea după prima zi a curei şi continuă uneori pe întreaga durată a acesteia. în cazul în care apar mai mult de 45 scaune diareice pe zi este necesară utilizarea unor plante cu proprietăţi astringente, fără a urmări însă să blocăm complet eliminarea prin scaun. Se va folosi în astfel de cazuri o infuzie foarte concentrată (1 lingură la cană) din scoarţă de stejar şi flori de răchitan. Dacă acesta din urmă e mai greu de găsit se va utiliza coada racului (Potentilla anserina). Totodată este indicat consumul unei cantităţi ceva mai mari de lichide, pentru a preveni deshidratarea.
- stări uşoare de ameţeală - s-a remarcat că acestea apar mai ales la începutul tratamentului, în primele zile, ca urmare a punerii în circulaţie a unei mari cantităţi de toxine. Fenomenul dispare în mod natural, de obicei după prima săptămână de tratament. În cazul folosirii plantelor adjuvante recomandate în final, e posibil ca aceste stări să nu apară deloc sau să fie foarte mult diminuate.
- fenomene mai drastice de eliminare a tumorilor - acestea pot să fie uneori şocante, datorită puternicului efect de "lichefiere" a formaţiunilor tumorale pe care îl are spânzul. De obicei aceasta este etapa cea mai dificilă a tratamentului, pentru că eliminarea acestor, tumori, în funcţie de localizarea lor, se face prin "porţile" cele mai apropiate: gât, anus, uretră, vagin etc. În această etapă pot apare stări
de greaţă şi dureri de cap mai intense, precum şi alte fenomene caracteristice situaţiei particulare în care vă aflaţi. Din acest motiv este necesară supravegherea şi asistenţa medicală de specialitate.

Plante şi remedii adjuvante în timpul curei cu spânz:
Sunt remedii pe care este bine să le avem la îndemână în perioada curei, datorită rolului lor ajutător, prin diminuarea simptomelor nedorite, întărirea organismului şi grăbirea vindecării:
- lemnul Domnului (Artemisla abrotanum), salvia (Salvia officinalis)- aceste plante (folosite amândouă sau doar una dintre ele) au efecte antitoxice remarcabile, precum şi de susţinere a activităţii hepatice pe durata curei. Din acest motiv este necesar ca ele să fie utilizate în paralel cu spânzul pe întreaga durată a tratamentului, în
cantitate de minim 1 - 1,5 grame pe zi. Totodată cele două plante prezintă chiar ele efecte antitumorale şi tonice.
- Iarba şarpelui (Echium vulgare), năpraznicul (Geranium robertianum) - sunt plante cu efecte antitoxice şi revitalizante, care se pare că opresc între altele evoluţia bolii canceroase. Ele sunt necesare în cazul persoanelor foarte slăbite, care suportă mai greu cura cu spânz datorită stărilor de slăbiciune şi oboseală. Forma cea mai simplă de utilizare este ca macerat la rece, din 1 lingură din amestecul de plante, la un litru de apă. Se consumă 0,5 -1 litru de macerat zilnic.
- Cătina (Hippophae rhamnoldes) - sucul de cătină este recomandat în toate formele de cancer pentru efectul puternic revigorant, vitaminizant şi tonic. Cel mai indicat este sucul proaspăt, care va fi utilizat ca atare sau diluat cu apă în doză de 2-3 linguri pe zi.
- Citricele - mai ales în cazurile în care apar senzaţii de ameţeală sau uşoară greaţă, în cazul în care gustul spânzului determină o reacţie de respingere, precum şi atunci când apar senzaţii de jenă sau presiune în zona ficatului este bine să se consume o cantitate de cel puţin un pahar de suc proaspăt stors din portocale sau grepfrut, la 30 de minute după administrarea spânzului. Ideal este să fie consumat zilnic sucul de la 3-4 portocale.
- Răchitanul (Lythrum salicaria), coaja de stejar (Quercus robur), coada racului {Potentilla anserina)- sunt plante puternic astringente, care vor fi utilizate în special atunci când cura determină scaune diareice foarte frecvente. Apariţia scaunelor diareice fiind un fenomen normal de eliminare, nu trebuie să fie stopat complet, ci doar "reglat" prin intermediul acestor plante, astfel ca eliminarea să nu devină epuizantă. Se consideră că un număr de 3-4 scaune pe zi este acceptabil, în timp ce depăşirea acestui număr determină la cei mai mulţi oameni o stare de slăbiciune excesivă, deshidratare ce trebuie să fie evitată. Aceste plante se folosesc ca pulbere (sublingual, de 3-4 ori pe zi, câte o linguriţă) sau ca infuzie concentrată (numai în cazul în care este necesar să folosim rapid plante antidiareice şi nu suportăm din diferite motive administrarea sublinguală!).

Alte moduri de administrare a plantei
Pulbere, în amestec cu alte plante - în cazurile unor tulburări mai uşoare, se poate apela la o metodă mult mai simplă de administrare a pulberii, care nu prezintă intensitatea curelor de durată mai lungă, dar nici fenomenele neplăcute ce apar în timpul acestora.
Pentru aceasta la o cantitate de 100 de grame de amestec din plante cu efecte terapeutice pentru afecţiunea cu care vă confruntaţi (plante care nu sunt toxice!) se va adăuga un gram de pulbere din rădăcină de spânz, urmărind ca în final să omogenizăm cât mai bine întregul amestec. Din amestecul de pulberi din plante se va administra o cantitate de o linguriţă de 3 ori pe zi (doza de spânz pentru o zi va fi astfel de aproximativ 0,01 grame). Se ţine 15 minute sub limbă, după care se înghite cu puţină apă.

Cataplasma - rădăcina de spânz se macină foarte fin, după care se amestecă într-un vas cu puţină apă caldă pentru a obţine astfel o pastă de consistenţa aluatului. Pasta se aplică pe zonele afectate, într-un tifon, se leagă şi se acoperă cu un nailon pentru a-şi păstra umiditatea.
Nu se aplică pe răni deschise sau pe zone cu eczeme. O variantă mai blândă ca efecte a acestei aplicaţii este cea în care se utilizează pentru cataplasme frunzele proaspete ale plantei. Pentru aceasta se zdrobesc uşor nervurile principale ale frunzelor şi se leagă cu ajutorul unei fese sterile pe articulaţiile afectate. Timpul de administrare al cataplasmei este de o oră.

Contraindicaţii ferme:
ACEASTĂ PLANTĂ NU SE FOLOSEŞTE FĂRĂ AVIZUL ŞI SUPRAVEGHEREA MEDICULUI SPECIALIST! SUPRADOZAREA POATE AVEA EFECTE TOXICE MORTALE.
Simptomele intoxicaţiei cu spânz sunt: vomă puternică, iritaţii ale mucoaselor cu sângerare, bradicardie, ritm cardiac încetinit şi aritmii cardiace, paralizia respiraţiei, tremur muscular, comă, moarte.
În cazul AFECŢIUNILOR CARDIACE GRAVE, spânzul nu va fi utilizat, aceleaşi restricţii fiind valabile şi în cazurile de SARCINĂ şi SLĂBICIUNE FIZICĂ EXTREMĂ. Spânzul este cardiotoxic în doze necorespunzătoare.

PRECAUŢII:
Fiind vorba de o plantă toxică, nu lăsaţi pulberea la îndemâna copiilor sau a persoanelor neavizate
Nu folosiţi spânzul sub formă de băi, deoarece principiul său activ toxic poate ajunge în corp nu doar prin ingerare, ci şi prin preluarea sa de către circulaţia de la nivelul pielii. Din acest motiv o baie cu un decoct sau o infuzie concentrată de spânz poate duce la intoxicaţie prin preluarea direct în sânge a saponozidei sale toxice - helebrina.
Nu folosiţi planta fără o supraveghere medicală de specialitate

OBSERVAŢII:
• Pe întreaga durată a tratamentului pe bază de spânz (atât în timpul curelor cât şi între cure) este important să se menţină o alimentaţie cât mai "curată" şi corectă. Atât în cazurile grave de cancer cât şi în afecţiuni ceva mai uşoare, se recomandă să se evite în mod strict carnea, zahărul, toate produsele cu aditivi alimentari chimici, alcoolul, cafeaua şi tutunul, toate băuturile artificiale. Alimentaţia va fi bazată pe fructe, legume, cereale şi lactate naturale, de calitate cât mai bună, pe cât posibil proaspăt preparate. Nu se va pierde din vedere consumarea unei cantităţi semnificative de legume şi fructe în stare proaspătă (evident, dacă starea organismului permite aceasta).
• Folosirea acestei plante este consemnată din cele mai vechi timpuri, în lucrările lui Hipocrate, părintele medicinii, existând referiri clare la folosirea plantei în terapie, mai ales ca purgativ drastic. în Evul Mediu, Paracelsus şi mai apoi fitoterapeutul englez Culpeper menţionează spânzul ca o plantă cu virtuţi tămăduitoare excepţionale, plantă capabilă să redea vigoarea fiinţei, să înlăture bolile grave şi să contribuie la menţinerea tinereţii.

CAZURI CONCLUDENTE:
N. M., 34 ani, inginer, Sfântu Gheorghe - neoplasm de col
"Pot spune că am fugit din spital în clipa care am aflat că operaţia de histerectomie era singura variantă pe care medicii o vedeau. Afara gândit că fie ce-o fi, chiar dacă îmi scurtam timpul de viaţă, vroiam să rămân în continuare o femeie întreagă. Pentru multi plecarea mea din spital a părut o nebunie, dar pentru mine a fost de fapt decizia care mi-a schimbat viaţa.
Totul a decurs după aceea foarte repede: cu ajutorul unei prietene am luat legătura cu un medic care recomanda plante pentru cazuri grave, ca al meu şi după ce am vorbit cu dumnealui am respectat tratamentul fără ezitare. Eram hotărâtă să fac tot ce îmi stă în puteri ca să nu mă las pradă bolii şi disperării. Tratamentul nu a fost uşor am început cu 7 zile în care am băut doar apă de izvor (am postit şi m-am rugat mult să mă vindec), am luat mai multe amestecuri de plante cu efecte purificatoare şi am făcut zilnic clisme cu plante. Aceasta a fost doar etapa pregătitoare pentru cura care urma, pe bază de spânz. Am făcut patru cure cu spânz de câte 21 de zile, cu o pauză de 10 zile între ele, timp în care am tinut un regim alimentar şi de viaţă sever. Abia după 5 luni de efort şi tratament continuu mi-am refăcut analizele. Şocul şi uimirea medicilor la vederea rezultatelor nu a fost mic: rezultatele erau perfect normale, ca şi când nimic nu se petrecuse şi doar vederea analizelor făcute la început i-a convins că într-adevăr am fost bolnavă de cancer. Nu vă pot descrie sentimentul de bucurie şi de triumf pe care l-am trăit. Nu mai ştiam cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi să-i răsplătesc pe cei care au fost cu inima alături de mine şi m-au ajutat ca pentru prima oară în viaţă SĂ CRED. Parcă primisem un cadou nesperat; priveam lumea şi oamenii de parcă atunci vedem şi simţeam cu adevărat pentru prima oară. Credinţa care s-a trezit în sufletul meu, iubirea celor dragi, plantele de leac şi ajutorul unui om înzestrat de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alţii, acestea au fost "motoarele" care mi-au schimbat cu adevărat existenţa şi m-au îndreptat de la moarte sigură la o viaţă care nu mai este ca înainte. Cred că oricine a luptat cu moartea nu poate să nu aibă sufletul plin vigoarea vieţii şi de credinţă în Dumnezeu."

CC, 22 ani, studentă, Braşov - ovare polichistice, chist ovarian stâng 2 cm.
"După o săptămână petrecută în spital ca urmare a faptului că un chist "explodase", provocându-mi o puternică hemoragie internă, mi s—au făcut analize detaliate şi s-a descoperit că mai aveam un chist de mari dimensiuni, care nu putea fi eliminat decât prin interventie chirurgicală sau, poate, prin tratament medicamentos. Mi s-a recomandat tratamentul intern cu contraceptive care - se spunea - vor ameliora problema mea. Ştiam însă că în timp acestea pot da dezechilibre hormonale, am mai citit şi prospectul lor care la reactii adverse dădea un şir întreg de bolişi simptome îngrozitoare, aşa că am fost foarte reticentă la acest tratament şi am căutat o altă metodă. Auzind de la un prieten de terapia cu spânz, m-am hotărât să o încerc sub supravegherea medicului, care mi-a recomandat o doză foarte mică (ceva mai puţin de un sfert de gram pe zi). Nu ştiam cum ar putea câteva fire de praf cenuşiu să mă vindece, dar deja din primele zile efectele au fost foarte puternice: aveam uşoare senzaţii de ameţeală şi trebuia să merg destul de des la toaletă (scaunul devenise foarte moale). Pentru ca tratamentul să îşi facă pe deplin efectul, a fost nevoie să pn şi regim alimentar (nu foarte strict a trebuie doar să elimin carnea şi alimentele cu aditivi - coloranti sau îndulcitori). Toată cura a durat 21 de zile, am slăbit 2 kilograme, dar totodată am avut o satisfactie enormă în urma consultului medical care a declarat structură perfect normală a ambelor ovare. Cred că femeile care au această boală pe care am avut-o şi eu ar trebui să cunoască această metodă excepponală, în loc să apeleze la medicamente hormonale sau la operatii chinuitoare care le pot face să sufere întreaga viaţă."

M. E., 48 ani, pensionară, Săcele - cancer de sân operat, recidivat
"Sunt o femeie simplă, fără multe cunoştinţe în domeniul medical. Totuşi, când după 5 ani de la operaţia de sân pe care am suferit-o din cauză că se descoperise o tumoare canceroasă, am simtit că se formează din nou nişte noduli sub braţ, mi-am zis că ori îmi iau viaţa în mâini şi mă lupt cu boala ori o să mor ca atâtea alte femei sărmane care suferă de boala asta cumplită. Mi-am făcut analizele imediat ce am simpt ganglionii respectivi şi s-a constatat într-adevăr că boala intra în recidivă, iar diagnosticul a fost adenopatie axilară şi parastemală prin recidivă de neoplasm mamar operat. Nu mai aveam nici o speranţă de la medici, aşa că citind în "Formula AS" despre tratamentul cu spânz am căutat pe cineva care să ştie cum se face şi să-mi indice exact cum să procedez, pentru că nu aveam altfel curajul să fac singură. Am găsit printr-o întâmplare fericită pe cineva chiar în Braşov, aproape de mine, care nu era medic: un inginer care învăţase cum să folosească spânzul pentru că îi mai dăduse cuiva apropiat şi reuşise să îl scape de un cancer greu. Vreme de 8 luni viaţa mea a decurs foarte strict, pentru că am respectat dumnezeieşte toate sfaturile: mâncare curată şi naturală, fără pic de carne, fără zahăr şi fără chimicale, cura cu spânz făcută de 6 ori, plante luate şi între cure, cataplasme pe stern şi sub braţ aproape zilnic. D-nul inginer mi-a recomandat spânzul ca pulbere, cântărit cu atenpe şi în mai multe doze: prima cură am folosit doar doză unică, în fiecare zi câte 0,2 grame. După această primă cură am avut scaune diareice, dar nimic spectaculos nu s-a produs, aşa cum citisem în relatările celor care au scăpat de cancer cu această plantă. A doua oară m-am dus şi i-am spus d-lui inginer că pentru mine e prea slab doar atât şi că vreau să fac o cură mai tare. Mi-a dat atunci o cură cu doze în creştere: primele 7 zile 0,3 grame, următoarele 7 zile 0,4 grame şi următoarele 7 zile, 0,5 grame. E drept că eu am cerut mai tare, dar după ce am trecut de primele 10 zile, am crezut că nu o să mă mai ridic din pat. Aveam scaune atât de des că eram deshidratată şi arătam ca o coală de hârtie şi pe lângă asta mă simţeam foarte slăbită, dar în acelaşi timp plină de speranţă. Copiii mei mi-au zis când m-au văzut să mă opresc că o să mor în felul acesta şi aşa m-am şi simtit vreo două zile. Mi-am zis atunci că chiar dapă ei mă vor crede nebună, eu tot nu mă opresc. Ce aş fi câştigat? O moarte lentă şi chinuitoare, pentru că după ce am făcut şi citostatice şi toate tratamentele posibile în anii trecuti, nimeni nu mi-ar mai fi făcut nimic să mă ajute. M-am agăţat de Dumnezeu şi de tratament ca de un colac de salvare şi am trecut hopul cel mare. După nici o săptămână arătam iarăşi de parcă întinerisem.
Am început să mai câştig în greutate, (pierdusem la redeclanşarea bolii cam 7 kilograme) şi să-mi recapăt culoarea în obraji, mi-a crescut mult pofta de mâncare şi parcă şi de viaţă, suferinţa prin care am trecut mă "spălase" de toate grijile. Următoarele cure nu le-am mai făcut atât de intens, ci am folosit doar 0,3 grame de spânz pe zi, împreună cu plante detoxifiante pentru ficat. După penultima cură orice urmă de adenoame a dispărut şi chiar medicul care mă trata şi căruia nu i-am spus că fac tratament cu spânz, a fost surprins şi mi-a spus că e un caz foarte rar să dispară pur şi simplu... Mai fac în continuare tratament de întreţinere, dar simt de acum că am învins boala, că tot greul a trecut şi că Dumnezeu mi-a dat încă zile bune ca să le trăiesc cu o nouă credinţă şi cu multă putere de a-i ajuta pe ceilalţi. După ce am fost atât de aproape de moarte simt că viaţa e darul care vine de la El şi trebuie preţuită cum se cuvine, înainte de toate pentru a face cât mai mult BINE."

N.E., 40 ani, contabil, Miercurea Ciuc - alergie la polen, bronşită astmatiformă
"De 20 de ani sufeream de această boală care se derula mereu în acelaşi mod: primăvara, prin aprilie-mai începea alergia la polen (imi curgea nasul aproape permanent, strănutam, mă mâncau ochii), iar odată cu venirea verii rămâneam cu rinita, şi începea să se manifeste bronşita, cu care trăgeam din greu până toamna târziu. M-am obişnuit într-o anumită măsură cu boala, atât cât te poti obişnui cu faptul că nasul curge aproape permanent şi respiratia este uneori dificilă. De vreo doi ani am renunţat aproape complet la medicamente, care am observat că mă ajută putin, dar îmi dau şi o foarte mare senzatie de moleşeală. O cunoştinţă care era mereu la curent cu fel de fel de tratamente naturale, mi-a sugerat atunci să încerc o cură de dezintoxicare cu spânz. Planta este toxică şi foarte periculoasă în doze mari, aşa că, deşi mai făcusem înainte tratamente naturiste, am simtit nevoia să mă informez foarte bine înainte de a începe, aşa că am citit cam tot ce se găsea despre această plantă şi am vorbit chiar cu oameni care au mai folosit-o. Am găsit în cele din urmă un medic care să mă suprevegheze şi sub îndrumarea căruia am făcut 4 cure, cu o doză foarte mică (un sfert de gram de pulbere de rădăcină). Fiecare cură a tinut trei săptămâni şi între ele am făcut pauză cel pupn tot atâta, în plus tinând şi un regim fără carne pe toată perioada. Mi-a fost foarte uşor şi nu am simtit nici o greutate de a face tratamentul, chiar dacă mai multe zile am avut scaun foarte moale. Ce a fost cu totul deosebit este că după a patra cură pot spune că mă simţeam alt om faţă de cum eram la început. Prima oară după 20 de ani puteam să văd cum e să treacă mai multe zile la rând fără să-mi curgă nasul, fără să mă simt sufocată sau jenată în respiratie. Nu ar fi fost poate semnificativă scrisoarea mea dacă v-aş scris imediat după tratament, dar acum vă scriu la 4 luni de când am încheiat şi starea bună nu sa ştirbit nici un pic, aşa încât eu m-am vindecat pe deplin."

M. M., 60 ani, pensionar, Braşov - cancer al limbii
"în luna iunie a anului 2002 am descoperit în urma analizelor boala care făcuse ca limba să îmi devină neagră şi umflată. Diagnosticul a fost carcinom spino-medular, cu alte cuvinte, cancer de limbă. La scurt timp după ce am aflat, am început tratamentul prin chimioterapie, apoi am făcut 20 de şedinţe cu raze de cobalt Mă simţeam destul de rău, pentru că apăruseră dureri de cap puternice şi mă simţeam slăbit.
Starea se înrăutăţea, iar fumatul, la care nu renunţasem, nu făcea decât să agraveze situata. Medicii mi-au zis că nu mai au ce să-mi facă şi m-au trimis acasă, spunăndu-mi să mănânc bine, să mă bucur cât se poate de viaţă, atât cât mai este. Cei din familie auziseră despre faptul că ar exista tratamente naturale ale cancerului aşa că, văzând că lucrurile merg tot mai rău, m-am hotărât să încerc şi eu aşa ceva.
Oricum, nu aveam nimic de pierdut Aşa am luat legătura cu un medic cu convingeri naturise (al cărui nume nu îl pot divulga din motive lesne de înţeles), recomandat de un prieten de familie şi am început tratamentul.
Partea cea mai dificilă a fost renunţarea la fumat - cred că de aici mi s-a şi tras boala asta. Pentru că medicul mi-a zis că altfel nu se poate, am făcut un efort mare de voinţă şi am reuşit să reduc numărul de ţigări (fumam cam un pachet pe zi) şi apoi chiar să renunţ complet
Cred că dacă nu eram la un pas de moarte şi astăzi mai fumam ca un nebun, fără să-mi dau seama ce se petrece cu mine. Am făcut apoi un regim alimentar foarte strict (se numeşte Oshawa şi nu se mănâncă altceva decât cereale, apă şi sare timp de 10 zile) de două ori la rând.
Am tinut un amestec de plante sub limbă şi am băut în tot timpul tratamentului un macerat din rădăcină de tătăneasă cu care mă clăteam foarte bine în gură (cam un sfert de oră) şi apoi îl înghiţeam. După trei săptămâni de tratament îmi mai trecuseră durerile de cap şi începusem să mă simt mai uşurat. Chiar şi somnul era ceva mai bun, dar limba - la fel: neagră şi "încărcată". După această primă perioadă, care era doar pregătitoare, am trecut la partea a doua a tratamentului, care se baza pe o singură plantă, numită spânz. După câteva zile de la începerea tratamentului cu spânz am început să am o diaree puternică care a continuat cu mici întreruperi, pe toată durata curei. Momentul cel mai greu al tratamentului a fost într-o dimineaţă când m-am trezit cu gâtul atât de umflat încât nu puteam să înghit nimic şi chiar respiraţia mi se îngreunase foarte mult de am crezut că mai e puţin şi o să mă sufoc. A fost un moment de spaimă şi de frică cumplită, dar dacă am văzut că mai tare de atât nu se umflă, am băut doar lichide - ce treceau pe gât fără să trebuiască să mestec - şi a fost nevoie să treacă aşa două zile înainte ca coşmarul să se încheie. După aceea însă a început revenirea. Limba îmi era ca şi arsă de un acid puternic, din neagră cum era devenise roşie de parcă fusese răzuită cu o lamă şi devenise atât de sensibilă încât era dureroasă orice atingere. După încă o săptămână, în care mai mult am băut lichide decât am mâncat, am început să trăiesc un sentiment tot mai puternic al reuşitei, sentimentul că am învins boala şi că tratamentul cu adevărat a funcţionat Mi s-a spus că asta nu este totul, că regimul alimentar şi tratamentul mai trebuie continuat încă multă vreme, dar faţă de perviziunile sumbre ale medicilor am depăşit de mult "timpul de viaţă" care mi se acordase. Nici nu am cuvinte să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru şansa pe care mi-a oferit-o."

Extras din "Plante medicinale miraculoase din flora Romaniei", de Ilie Tudor si Mihai Minoiu

Spanacul

Originar din Persia antică, spanacul are o istorie impresionantă.


În secolul al VII-lea, regele Nepalului l-a trimis în China drept cadou. În secolul al XI-lea, a fost introdus în Spania de mauri, iar în Anglia era cunoscut ca „leguma spaniolă”. În secolul al XVI-lea, spanacul era mult apreciat la curtea regelui Franţei.

La sfârşitul primei jumătăţi a secolului trecut, spanacul devenise deja celebru datorită personajului Popeye, creat de desenatorul E. C. Segar. Înrudit cu sfecla, spanacul conţine foarte mult acid folic, o vitamină din grupa B (vitamina B9), care este solubilă în apă şi care este foarte importantă pentru menţinerea echilibrului psihic. De altfel, chiar numele acestei vitamine – „acid folic” – provine de la cuvântul latinesc „folium”, care înseamnă frunză, deoarece acidul folic este prezent mai ales în legumele verzi, cum este spanacul.

O porţie de spanac în fiecare zi este benefică pentru eliminarea stărilor depresive. În plus, spanacul s-a dovedit a fi un excelent neuroprotector. Consumul constant de spanac crud, sub formă de salată sau gătit conduce la îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale.

Alături de salată verde, urzici sau andive, spanacul este un remediu aliment deosebit de eficient în caz de astenie, avînd, în primul rînd, proprietăţi remineralizante de mare valoare. La fiecare salată pe care o mîncaţi, adăugaţi şi spanac, pentru că, spun specialiştii, are mult magneziu, element ce "ţine la distanţă" diabetul. Magneziul este esenţial pentru multe dintre procesele care se petrec la nivelul celulelor, iar recent, s‑a descoperit că previne diabetul. Studiile au demonstrat că spanacul scade riscul apariţiei diabetului de tip II.

Spanacul conţine săruri minerale, oligoelemente şi vitamine. Este remineralizant, antianemic şi un calmant deosebit al sistemului cardiac. Este recomandat în anemii, convalescenţă, rahitism, astenie fizică şi nervoasă. De aceea este indicată folosirea lui abundentă, în special, la începutul primăverii, cînd organismul este slăbit şi cu mari carenţe minerale şi vitaminice.

Consumul de spanac purifică întregul traiect digestiv. Planta mai este denumită şi "mătura" căilor digestive, pentru că înlătură greaţa, durerile intestinale şi constipaţia. Cîte 500 ml/zi de suc de spanac vindecă pînă şi constipaţiile cronice. Sucul se obţine trecînd spanacul prin maşina de tocat carne şi alegînd zeama. Terciul rămas poate fi utilizat la mîncare.

Crude, de preferinţă în salată, frunzele spanacului sînt anticancerigene. Un pahar de vin roşu combinat cu un sfert de litru de suc de spanac dă rezultate foarte bune în cazul convalescenţilor şi anemicilor. Un pahar de suc de spanac băut pe stomacul gol, în fiecare dimineaţă, timp de cîteva zile, ajută la îndepărtarea depresiilor fizice şi nervoase.

Spanacul este contraindicat bolnavilor de hepatită, reumatism, inflamaţii gastrice şi intestinale.

Spanac

Spinaceae oleraceae Fam. Chenopodiaceae.

Compozitie chimica: saruri minerale din belsug: la 100 g; 510 mg de sodiu, 375 de potasiu, 49 de calciu, 37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de mangan, 0,45 de zinc, 0,13 cupru, iod, arsen, Vitaminele: A, B1, B2, B6, C, caroten B9 (acid folic), B12, K, clorofila; spinacina (arginina, lizina); mucilagii; glucide (7 g); protide (2 g);lipide (0,50). Cat despre fier, continutul lui este 2-6 mg. 700 mg de acid uric la 100 g. Alte saruri minerale, etc.

Proprietati farmacologice:
remineralizant de mare valoare, antianemic, antiscorbutic, tonicardic, activator al secretiei pancreatice, anticancerigen, curata caile digestive. Amelioreaza bolile de ficat incipiente (semintele). Beta-carotenul previne sau chiar ajuta la vindecarea cancerului. Vitaminele C este un antioxidant care si ea ajuta la tratamentul cancerului.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni; acnee, afectiuni cardiace, afectiuni dermatologice, anemie, arsuri, astenie fizica si nervoasa, atonia vezicii urinare, cancer, cistita, constipatie, convalescenta, crestere, depresiuni fizice si nervoase, diabet zaharat, eczeme, edeme, hipertensiune arteriala, nefrite, obezitate, pecingine, plagi atone, prostatita, rahitism, reumatism scorbut, senescenta, ulcere de piele, viermi intestinali.

Preparare:

- crud de preferinta in salate si in cruditati.
-Suc de spanac obtinut cu storcatorul amestecat cu o parte suc de spanac si 4 parti de suc de morcov. Se consuma 600 ml pe zi cu 15 minute inainte de mesele principale, la convalescenta sau alte afectiuni.
-Seminte 1-2 lingurite puse la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se consuma la constipatie.

-Frunze fierte in ulei-cataplasme pe rani
-Frunze proaspete aplicate pe rani sau se pun zdrobite in diferite amestecuri ca masca de fata pentru regenerarea pielii. Se tin timp de 20 de minute dupa care se spala cu apa calda.
- La un litru de vin de calitate se pune 200 ml de suc de spanac. Se va consuma cate 50 ml de trei ori pe zi in cazul in care se doreste o remineralizare, in afectiunile inimii, etc.

-Tinctura- 200 ml suc de spanac se vor pune cu 100 ml alcool alimentar de 70?. Se va lua 1 lingurita de 3 ori pe zi. Se poate folosi in cure de lunga durata fara sa fie nici un efect secundar nedorit. Cei care au contraindicatii la aces produs nu este indicat sa- foloseasca. Se poate de asemenea amesteca cu alte tincturi.
Contraindicatii; hepatism, reumatism, artritism piatra la rinichi sau vezica, guta, inflamatii gastrice sau intestinale (din cauza oxalatilor de potasiu si calciu).

Sovarf

Origanum vulgare Fam. Labiatae.
Denumiri populare:  arigan, broasca, budeana, busuioc de padure, busuiocul feciorilor, forostau, mageran salbatec, milot, poala Sfintei Marii, rigan, solovar, sufulg, trifoiste.
In traditia populara: se intrebuinta peste tot la vopsit in rosu sau galben auriu sau negru si cafeniu inchis cu alte plante.

Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfaramau marunt, se cerneau, se amestecau cu unt sau untura si se ungeau la bube. Pentru dureri in gura si miros greu se spalau cu ceai din flori de sovarf. Se mai tinea in gura contra durerilor de masele.

La temperatura se faceau frunze pisate care le legau la picioare. Planta fiarta se punea la lovituri.
Contra dureri de cap se spala pe cap cu decoct. Tot cu decoct se mai faceau si bai la reumatism.
Contra astmului si gastritei se facea un ceai cu planta intreaga care se bea de 3 ori pe zi. Sovarf cu podbal se lua contra bronsitei, Ceai din frunze se lua contra diareei.

Se mai folosea la boli de piept si stomac. Se mai fierbea in lapte dulce din care beau. Se mai folosea cu mutatoare la ascita.

Compozitie chimica: se intrebuinteaza partile aeriene superioare ale plantei (Herba Origani) contin- ulei volatil, timol, carvacrol, tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substante minerale.

Actiune farmacologica:
antispastic al musculaturii netede datorita uleiului volatil si sedativa asupra sistemului nervos central si mai ales asupra centrilor respiratori, bronhodilatator, antiseptic, antispastic, sedativ asupra sistemului nervos central si asupra centrilor respiratori, stomahic, bronhodilatator, fluidifica secretiile bronhice.
Intra in componenta ceaiurilor: antibronsitic nr 2 si sedativ.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni dermatologice, afectiuni respiratorii, afectiuni stomacale, anorexie, arsuri, astenie, astm bronhic, bronsite, colite de fermentatie, crize dureroase reumatice, dizenterie, dureri de cap, dureri de dinti, eczeme, faringite, gastrite hipoacide, gingivite, halena, insomnie, otita, parodontoza, rani, stari gripale, stomatite, traheite, tulburari intestinale, tuse convulsiva.

Preparare:
2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Pentru afectiunile stomacale se iau doar cate 4 linguri inainte de fiecare masa, sau intre mese. Pentru restul de afectiuni se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, perioade lungi de timp fara efecte secundare nedorite.
-Suc proaspat de planta se picura in ureche la otite, sau se pune pe rani. Este bine ca acesta sa fie incalzit putin, la temperatura corpului.

-Un varf de cutit de praf se va tine sub limba timp de 10 minute dupa care se inghite cu putina apa, in special la afectiunile aparatului digestiv (gura, esofag, faringe, etc)
-Tinctura din 50 g de planta maruntita pusa la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se tine timp de 15 zile dupa care se strecoara. Se aplica extern diluat 1:10 sau in amestec cu alte plante pentru rani, spalaturi pe cap, vaginale. Intern se va lua 10 picaturi diluate in putina apa de 3 ori ep zi.

-Alifie din frunze uscate maruntite si unt proaspat in parti egale. Se va transforma planta in praf cu ajutorul rasnitei de cafea apoi se va amesteca cu untul Se aplica pe rani externe.
-Pentru gargara se vor pune 4 lingurite de planta la 250 ml apoi se fierb timp de 10 minute. Se strecoara si se poate face gargara de mai multe ori pe zi.

 

Sonoterapia - energiile subtile ale vibratiilor sonore

"Muzica este precum o matematica misterioasa, ale carei elemente participa la jocul infinitului." Claude Debussy

Importanta energiilor subtile sonore in viata omului a fost intuita din antichitate, cand vechii greci au descoperit, au studiat si au dezvoltat intr-un mod foarte riguros aspectele privitoare la gamele si modurile muzicale, cautand astfel sa ajunga la o sinteza a Totului, care sa surprinda intr-o intelegere adecvata partile sale componente. {n muzica, ei au realizat acest lucru prin definirea notei fundamentale sau tonului fundamental, care contine, de asemenea, in manifestarea sa, o serie intreaga de armonici superioare, cunoscute sub numele de serii implicite.


Pitagora, in special, si discipolii sai au studiat in profunzime raporturile existente intre aceste armonici si tonul fundamental, utilizand pentru aceasta monocordul, un dispozitiv simplu, alcatuit dintr-o cutie dreptunghiulara din lemn avand incastrata la capete o singura coarda, care era facuta sa vibreze prin atingerea cu un arcus special sau prin ciupire cu degetele. Diferitele tonalitati erau obtinute prin presarea acestei corzi cu degetele la anumite distante de capetele cutiei; recunoastem aici precursorul chitarei de mai tarziu, precum si al altor instrumente cu coarde. Implicatiile acestor studii sunt atat de profunde, fiind corelate cu stiinta numerelor pe care Pitagora o cunostea foarte bine, incat acest fapt l-a determinat pe marele intelept si initiat sa afirme ca intregul Univers nu reprezinta altceva decat o perpetua armonie subtila pulsatorie, interpretata intr-un mod desavarsit si perfect de catre cel care reprezinta Sursa Originara ce a emis, la inceputuri, Tonul Fundamental Creator: UNUL sau Dumnezeu Tatal.

Pe de alta parte, asa cum remarca si eminentul savant Jacques Atlan in studiul sau foarte interesant asupra gamei pitagoreice, muzica chinezeasca din antichitate era intim corelata cu manifestarile Naturii, iar sunetul etalon, cu alte cuvinte tonul fundamental, il reprezenta pentru chinezi murmurul Fluviului Galben (Huang-Ho). Astfel, nota-cheie in muzica chinezeasca din vechime o reprezenta sunetul manifestat de asa-numitul "clopot galben" (huang-tehong), care reproducea acest murmur al fluviului sfant in China, asa cum pentru hindusi Gangele reprezenta insasi esenta divina a vietii.

Muzica initiatica, o invitatie la transcenderea iluziei

Pornind de la aceste aspecte, intuim cu usurinta faptul ca este pe deplin posibil sa combinam in mod armonios sunetele si culorile, in relatie stransa si directa cu semnele zodiacale si diferitele organe ale corpului uman, pentru a da nastere unei muzici vindecatoare, relaxante si eliberatoare de stresurile cotidiene. Studiul muzicii chinezesti din antichitate a permis totodata redescoperirea conceptului si ra-portului divin perfect, semnificat de Numarul de Aur (intalnit in studiile lui Pitagora, si in cele ale marilor initiati si alchimisti ai antichitatii si Evului Mediu), ceea ce a permis aparitia unei noi generatii de muzicieni si terapeuti care urmaresc realizarea unei unificari fundamentale intre om si cosmos, intre sufletul uman si mediul inconjurator.

Pentru a realiza aceasta, este necesara manifestarea unei intense aspiratii spirituale, dublate de practica asidua a unor metode autentice si precise, apartinand traditiei spirituale ori unor sisteme autentice contemporane. De pilda, cercetatoarea Myriam Dailly a propus o metoda inedita de studiu si dezvoltare a potentialitatilor vocale individuale, imbinand exercitiile de canto si vorbire, cu acelea ale unei respiratii controlate, dar si cu alte procedee specifice sistemului yoga, asociate evolutiei personale si transpersonale. "Ascensiunea energiei subtile in fiinta este asimilata unei veritabile "treziri" la o noua viata, iar senzatiile fizice resimtite la fiecare etaj al corpului (corespunzand succesiunii chakra-elor sau centrilor subtili de forta (n.n.)) se sublimeaza din ce in ce mai mult, in masura in care constienta starii de veghe raspunde apelurilor lansate de inconstient." De aceea, muzica initiatica tibetana sau chinezeasca, cea provenind de pe taramurile mongole, coreene, hinduse sau japoneze ne apare precum o invitatie la transcenderea iluziei, la depasirea diferitelor forme de manifestare a aparentelor, oferindu-ne, dimpotriva, ocazia de a "plonja" in sursa pura si primordiala a adevaratei Realitati. Chiar daca muzica actuala (si aici ne referim, bineinteles, la muzica inteligenta, rafinata si spirituala, nu la acele stiluri decadente si impure, caracterizate de rezonante vibratorii joase si deosebit de grosiere) incepe sa-si formeze o "filosofie" a sa proprie, sa nu pierdem din vedere si sa nu ignoram faptul ca la baza acestei conceptii se afla in cel mai inalt grad aportul subtil si spiritual al muzicii orientale.

Plenitudinea sufletului si sanatatea trupului

In traditia orientala, instrumentele, tonurile, gamele specifice, insasi conceptia unei melodii sau dansurile asociate acesteia au reprezentat tot atatea puncte pentru intelegerea si manifestarea inspiratiei muzicale in contemporaneitate.

Celebrul dans in spirala al dervisilor, de exemplu, este o intruchipare a daruirii totale, in care corpul uman devine insusi "diapazonul universal" al intregii Manifestari. In India, vioara se acordeaza mai jos decat vioara occidentala, obtinandu-se astfel rezonante mult mai profunde. Marele violonist Yehudi Menuhin practica yoga pentru a se desavarsi in studiul si interpretarea la vioara, deoarece el devenise constient de faptul ca energia sa, purificata de practica lui spirituala yoghina, se repercuteaza in mod evident asupra performantelor sale artistice. Astfel, sunetele emise capata rezonante si modulatii mirifice, angelice, conferind o inconfundabila senzatie de plenitudine, de comunicare inefabila, intre sunetul individual si Dumnezeu sau Creatorul tuturor. Relaxarea profunda care se obtine in acest fel favorizeaza vindecarea oricarei afectiuni, deoarece lipsa armoniei care a determinat boala respectiva este acum inlocuita de o traire plenara transfiguratoare si o unitate desavarsita a ansamblului corp-spirit.

"Adevarata muzica se afla, de fapt, intre sunete"

Omul nu este insa singura fiinta care comunica sau foloseste sunetele melodioase pentru a-si exprima diferitele stari sau sentimente. Inca din antichitate, marele filosof Platon a constatat ca delfinii, de pilda, emit sunete asemanatoare cu vocea omului. Intr-adevar, cercetarile efectuate au demonstrat ca delfinii comunica foarte mult, pe o intinsa plaja de tonuri. Studiile au revelat existenta a nu mai putin de opt tipuri de sunete, emise de delfini deasupra sau dedesubtul apei. Ei pot emite, de asemenea, la vointa, doua sunete simultan cu toate combinatiile armonice pe care acestea le permit. {n ceea ce priveste domeniul frecventelor sonore utilizate de delfini, acesta este mai mare de aproximativ patru ori decat cel al vocii umane!

Totusi, animalele au si ele limitele lor in manifestarea sonora, deoarece ele nu pot intelege aspectele subtile implicate in muzica. Asa dupa cum afirma Rudolf Steiner, adevarata muzica se situeaza intre sunete; cu alte cuvinte, muzica se realizeaza prin notele si tonurile emise, dar ea trebuie cautata si inteleasa chiar mai mult intre acestea, deoarece "acolo salasluieste misterul insondabil al Necunoscutului". Chiar am putea spune ca trupul omului este activat intr-un mod misterios de muzicalitatea corpurilor sale subtile. "Linistea" aparenta dintre sunete vibreaza cu putere si ajunge la organele fizice, influentand astfel functiile acestora. Cercetarile lui Steiner sunt insa complexe, deoarece ele aprofundeaza raporturile ezoterice existente intre "arhitectura" invizibila a celor trei corpuri (fizic, astral si cauzal) si fascinanta muzica a sferelor care a constituit mereu un punct major de interes pentru initiatii, inteleptii si preotii din vechime, in special cei din Egiptul Antic.

Muzica pura este in primul rand o muzica spirituala

Teoria lui Pitagora asupra raporturilor analogice intre note, numere si influentele planetare isi are in fapt izvorul in marile secrete ale initierilor egiptene. Asadar, muzicoterapia chineza, persana sau egipteana exista deja cu mult inaintea aparitiei principiilor psihanalizei moderne. Muzica pura este mai intai de toate o muzica spirituala, avand la baza intelegerea si adaptarea unor legi simbolice universale.

Imblanzitorii de serpi, simbolic vorbind, se straduiesc sa realizeze ascensiunea energiilor subtile. Sarpele, fireste, o reprezinta pe Kundalini, o miraculoasa energie a vindecarii. Caduceul lui Mercur sau caduceul lui Hermes este reprezentat de incolacirea simetrica a doi serpi, avand o simbolistica si referinta precisa in fiziologia subtila a fiintei umane. La modul sugestiv, cantecul imblanzitor de serpi nu reprezinta altceva decat realizarea controlului desavarsit asupra acestei extraordinare energii bazale in fiinta, care este Kundalini, si mai apoi ascensiunea ei spre crestet, pentru a realiza Unitatea Primordiala.

Repetitivitatea armoniilor sonore creeaza stari modificate ale constiintei

Imnurile vechii traditii ebraice exprimau convingerea ca intregul Univers rezoneaza cu o melodie celesta si divina. Celebrul kabbalist Abraham Aboulafia, care a trait in sec. al XIII-lea d.Hr., cunostea tehnici speciale prin care avea posibilitatea sa modifice starea de constiinta a unei fiinte umane pornind de la alfabetul ebraic si de la puterea sunetului. Asa dupa cum precizeaza si Edward Hoffman in cartea sa "Iudaismul mistic si psihologia moderna", Abraham Aboulafia era, in realitate, un maestru desavarsit al practicii Kundalini Yoga, controland astfel perfect suflul subtil, precum si aspectele care implicau concentrarea mentala si meditatia. El s-a orientat cu precadere asupra practicii specifice pentru dezvoltarea focului subtil intern, pe care maestrii tibetani o cunosc sub numele de tumo. Sistemul de gandire al lui Abraham Aboulafia a influentat decisiv stiinta Kabbala-ei. Acest initiat a demonstrat, printre altele, ca modul repetitiv (ostinat), folosit in desfasurarea unei anumite secvente muzicale, avand la baza stiinta ritmului si a executiei precise, este modalitatea principala de obtinere a unor stari modificate, profund elevate, ale constiintei.

Astfel, atunci cand emotia ritmului si inalta frecventa de vibratie a armoniilor sonore elevate patrund in profunzimile inimii si ale sufletului, ego-ul efemer inceteaza sa se mai manifeste, iar universul intreg este resimtit atunci plenar in chiar fiinta ascultatorului, devenit astfel "arborele lumii".

profesor yoga Dan Bozaru

Somnul - Un dar ceresc pentru sanatate

Adormiţi greu, aveţi un somn agitat, dimineaţa vă simţiţi  mai obosiţi decât seara? Dacă da, este foarte posibil să fiţi  “beneficiarul” unei maladii care prinde proporţii pe întreg mapamondul: insomnia

O statistică recentă arată că în majoritatea ţărilor civilizate, aproape jumătate din populaţie se confruntă pe parcursul vieţii cu probleme majore legate de somn. Ce a făcut ca insomnia să capete asemenea proporţii în ultimii ani? Primul răspuns pe care îl dau specialiştii este uşor de intuit: stresul. Problema omului contemporan este că ajunge adesea într-un cerc vicios: lipsa de odihnă îl face să acumuleze foarte uşor tensiune psihică, iar starea de tensiune psihică împiedică relaxarea şi regenerarea prin somn, ceea ce îl va face şi mai susceptibil la stres ş.a.m.d. Între alte cauze provocatoare de insomnie, la loc de frunte se află: schimbările climatice din ultimii ani, care perturbă puternic activitatea nervoasă, hrana ticsită cu aditivi alimentari excitanţi, uitatul la televizor (o continuă sursă de agitaţie), lipsa de activitate fizică, care duce la economisirea unor cantităţi uriaşe de energie, care apoi se cer consumate, împiedicându-ne să dormim.

Atunci când lipsa de somn apare doar câteva nopţi pe lună, nu este o problemă, dar când tulburările apar zi de zi, putem spune fără să exagerăm că trăim o adevărată calamitate. O medie de patru ore de somn pe noapte duce rapid la slăbirea organismului sau după caz, la creşterea necontrolată în greutate, diabet, creşterea tensiunii sanguine, instabilitate psihică şi mentală. Lipsa somnului reprezintă 60% din cauzele accidentelor rutiere, în unele ţări ea este pedepsită la fel de aspru ca şi conducerea sub influenţa alcoolului. Iată aşadar câteva motive extrem de întemeiate pentru a ne apleca asupra acestei activităţi aparent banale: dormitul.

Spune-mi cum dormi, ca să-ţi spun cât de odihnit eşti.
Specialiştii nu se pot pune de acord asupra cantităţii de somn necesare pentru un om, aşa încât regenerarea sa fizică şi psihică să fie optimă. Cercetătorii germani sunt de părere că sunt necesare opt ore pe zi, cei francezi spun că şase ore sunt suficiente, în timp ce cifra vehiculată în SUA este de şapte ore. Pe de altă parte, fiecare om are propriile sale ritmuri biologice şi ca atare, perioada optimă de somn poate diferi mult de la un individ la altul. Dar nu cât dormim, ci cum dormim este mai important. Sunt cunoscute cazuri în care oamenii dorm 3-4 ore pe noapte, însă foarte profund, după care sunt într-o formă excelentă, dar şi oameni care după zece ore de somn pe noapte simt că ar mai avea nevoie de un supliment consistent. Din fericire, există mulţi factori ce influenţează şi chiar modelează somnul, care poate fi la un moment dat dirijat, aşa încât să devină foarte plăcut şi odihnitor.

Metode naturale de îmbunătăţire a somnului
1. Crearea spaţiului de protecţie
Cei mai mulţi oameni au o sensibilitate foarte mare la ambianţa în care dorm. Din acest motiv, dormitorul trebuie să devină un adevărat spaţiu “sacru”, impregnat de linişte şi de tihnă, în care să ne simţim izolaţi şi protejaţi de toate influenţele perturbatoare. Pe cât posibil, din dormitor vor fi scoase toate aparatele electrice. Ceasul deşteptător şi alte accesorii de acest gen vor fi puse cât mai departe de pat, în timp ce interiorul va fi decorat în nuanţe lipsite de stridenţă şi cât mai aproape de cele naturale (culoarea lemnului, mai ales în combinaţie cu alb, este foarte odihnitoare). Mai mult, niciodată nu vom lucra, nu vom avea discuţii şi nu vom face proiecte în încăperea în care dormim şi mai ales, în apropierea patului.

Păstrarea unei curăţenii impecabile, aerisirea dimineaţa şi seara a dormitorului, lenjeria de pat de culoare albă vor fi de asemenea de un real folos, oferind un anumit confort psihic şi ajutând la “limpezirea” somnului. De ce sunt atât de importante toate aceste detalii referitoare la ambianţa în care dormim? Ei bine, cercetătorii au constatat că atunci când ne aflăm la graniţa dintre starea de veghe şi somn, mintea - şi în special subconştientul - este extrem de receptivă la orice sugestie dată de mediu. Un mediu dezordonat, marcat de tensiune, va induce o sugestie de stres, în timp ce, din contră, un mediu prietenos, curat şi liniştit, va induce o stare de calm şi de relaxare.

2. Alimentaţia sedativă
Ce, când şi cât mâncăm are o mare importanţă asupra calităţii somnului, mulţi dintre cei care suferă de o formă sau alta de insomnie putând elimina foarte simplu această tulburare prin câteva schimbări aduse în alimentaţie.
•  Mâncaţi regulat - este un sfat important, mai ales pentru persoanele care adorm greu sau care au un somn foarte agitat. Se pare că regimul de viaţă cu mese la ore fixe şi cu cantităţi moderate de hrană are darul de a regulariza activitatea nervoasă, conferind un fond de stabilitate psihică, care este de un imens ajutor în tratarea insomniei.
•  Evitaţi mesele luate după ora 20, în general; suprapunerea proceselor digestive peste perioada de somn nu este de dorit. Credinţa populară că cel care mănâncă înainte de culcare va avea vise urâte are şi o fundamentare ştiinţifică arătând că activitatea sistemului nervos este perturbată de mesele luate târziu sau atunci când suntem deja foarte obosiţi.
•  Nu vă înfometaţi inutil - curele drastice de slăbit au, între altele, “darul” de a da insomnii severe, dintr-un motiv foarte simplu: organismul supus la foame este într-o continuă stare de alertă. Din acelaşi motiv, anularea totală a mesei de seară nu este indicată nici pentru persoanele gurmande, care vor trăi o adevărată frustrare cauzată de lipsa de hrană, frustrare tradusă prin insomnie.
•  La nevoie, recurgeţi la dulciuri (cu excepţia ciocolatei), luaţi-vă desertul seara. De ce? Pentru că după consumarea, chiar şi a unei cantităţi moderate de dulciuri, creierul eliberează anumite substanţe care conferă o stare de mulţumire, foarte propice pentru inducerea unui somn plăcut şi odihnitor.
•  Eliminaţi alimentele excitante - teobromina din produsele cu cacao, cofeina din cafea şi din ceaiul negru şi verde, majoritatea amelioratorilor de gust şi de aromă din alimentele industrializate sunt un stimulent puternic al sistemului nervos, alungând cu promptitudine somnul. Feriţi-vă de ele, dacă nu vreţi să aveţi multe nopţi albe.
•  Consumaţi cu predilecţie hrană cu efecte sedative şi de reglare a activităţii sistemului nervos - ne referim, desigur, la alimente naturale, cum ar fi salata verde, seminţele de dovleac, mierea de tei şi de salcâm, ceapa, conopida, ţelina (rădăcina), cartofii (mai ales “natur”), bananele, condimentele blânde (fenicul, mărar, măghiran), ceaiurile de tei, muşeţel sau sunătoare.

3. Plantele psihotrope
În medicina populară românească, somnului i se acordă o importanţă cu totul specială. Era profund înrădăcinată credinţa că în somn sufletul omului ajunge pe alte tărâmuri, în care se poate întâlni cu spirite mai bune sau mai rele, care îl vor marca nu numai în timp ce doarme, ci şi după trezire. De pildă, întâlnirea tinerelor fete cu zburătorii le dădea un somn greu şi agitat, topindu-le puterile, în timp ce întâlnirea flăcăilor cu ielele era foarte periculoasă, putându-le lua minţile şi chiar viaţa. Strigoii sau moroii erau cei care dădeau vise urâte şi coşmaruri, în timp ce “cei din vânt” dădeau tulburări nervoase, mergând până la paralizie. În schimb, întâlnirea zânelor, a îngerilor sau a rudelor “plecate dincolo” era de bun augur, în somn apărând rezolvarea unor probleme, fiind primite adevărate ghidări şi sugestii privitoare la viaţă. Pornind de la aceste premise, au fost descoperite zeci şi sute de remedii vegetale, utile pentru protecţia psihică în timpul somnului, dar şi pentru o odihnă mai profundă, pentru o regenerare fizică şi sufletească deplină. Dacă până acum se poate spune că este vorba doar de superstiţie, cercetările făcute asupra plantelor folosite pentru somn în medicina populară au pus în evidenţă fără putinţă de tăgadă că ele au o influenţă cât se poate de benefică asupra psihicului. Încă nu se ştie mecanismul de acţiune al plantelor psihotrope (“tropos” în limba greacă înseamnă “mişcare”, deci plantele psihotrope sunt cele care mişcă, care produc o schimbare în starea de spirit), dar este sigur că ele au efect atunci când se urmăreşte corectarea tulburărilor de somn cu ajutorul lor. Lista acestor plante este mult prea mare pentru a o cuprinde în acest articol, în cele ce urmează făcând doar câteva sugestii în acest sens:

Valeriana (Valeriana officinalis) - rădăcina sa este remediul de căpătâi în tratarea insomniilor rebele. Vă recomandăm administrarea sa sub formă de tinctură. Se ia o linguriţă dizolvată într-un pahar de apă, cu un sfert de oră înainte de culcare. Efectul somnifer este rapid, iar în medicina populară, se spune că valeriana protejează împotriva influenţelor malefice şi fereşte de visele urâte.

Sulfina (Melilotus officinalis) - este un somnifer ceva mai blând decât valeriana, neîncetinind procesele de gândire şi putând fi luată în cazurile mai uşoare de insomnie. Se administrează sub formă de pulbere (obţinută din partea aeriană înflorită). Se ia o linguriţă pe stomacul gol, seara la ora 19 şi eventual încă una la ora 22. Este o plantă foarte utilă şi în tratarea insomniei femeilor ajunse la menopauză, care au bufeuri, palpitaţii, stări de nervozitate care le împiedică să adoarmă.

Brusturele dulce (Petasites hybridus) - creşte pe văile pârâurilor de munte şi are o frunză asemănătoare cu a brusturelui obişnuit, doar că are un parfum dulce extrem de evident, de unde şi numele. Frunza acestei plante are un efect calmant cu totul special, limpezind visele, alungând coşmarurile, fiind de un real ajutor persoanelor care se trezesc noaptea cu o stare puternică de anxietate, după care nu mai pot adormi. Se administrează de asemenea sub formă de pulbere. Se ia o linguriţă de trei ori pe zi, pe stomacul gol, dintre care o dată seara, înainte de culcare.

Pelinul (Artemisia absinthum) - este o plantă care nu are efect somnifer propriu-zis, însă este foarte utilă persoanelor cu un somn greu şi care au probleme la trezire. Se ia sub forma de tinctură - 50 de picături de trei ori pe zi, dintre care o dată imediat după trezire. Cura cu tinctură de pelin nu va fi mai lungă de două săptămâni, cu alte două săptămâni de pauză, întrucât dă dependenţă.

"Remedii naturiste" - Valeriu  CIUCULIN

Somnul - o conditie a sanatatii

Una din problemele cu care se confrunta din ce in ce mai mult omul modern este stresul, iar acesta altereaza calitatea somnului. Fara un somn odihnitor, intregul echilibru psihofiziologic al organismului este perturbat. Iata in continuare cateva consideratii referitoare la somn, precum si anumite sfaturi pentru un somn sanatos.


1. Somnul este un fenomen fiziologic care permite mintii, creierului si celorlalte organe sa se odihneasca timp de cateva ore. In timpul somnului profund fara vise mintea se resoarbe in sursa ei.

2. Somnul este tonicul naturii. O viata sanatoasa nu poate fi conceputa fara el. Cu cat somnul este mai odihnitor, cu atat mai sanatos este omul.

3. Un barbat nu ar trebui sa doarma mai mult de sase ore. O femeie poate sa doarma sapte ore. Numai prostii dorm opt ore. In schimb, copiii mici au nevoie de mai mult somn (pana la zece ore).

4. Culcati-va in fiecare seara la aceeasi ora. In timpul noptii, purtati haine cat mai lejere. Nu va acoperiti cu paturi sau haine groase.

5. Nu dormiti niciodata pe spate. Culcati-va intotdeauna pe partea stanga. Aceasta pozitie nu afecteaza inima, asa cum cred oamenii ignoranti. In timpul somnului, lasati surya-nadi sau nara dreapta sa fie deschisa. In acest fel, veti digera mult mai usor hrana, caci surya-nadi stimuleaza focul interior (inclusiv cel digestiv).

6. Dormiti intotdeauna pe o parte a corpului (de preferinta pe cea stanga). In acest fel, stomacul dumneavoastra se va goli, iar surya-nadi sau pingala va ramane in permanenta deschis.

7. Napoleon Bonaparte credea ca omul nu are nevoie de mai mult de patru ore de somn. Somnul excesiv face organismul letargic.

8. Nu dormiti in camere neaerisite.


Cateva sfaturi pentru un somn sanatos

1. Renuntati la obiceiul de a va face griji. Grijile submineaza gradat forta vitala. Cine isi face griji nu poate dormi. Lasati-va in seama lui Dumnezeu. Refugiati-va intotdeauna in El. Rostiti-I cu devotiune numele si apelati la gratia Lui. Practicati regulat meditatia si rugaciunea. In acest fel, grijile vor disparea treptat si va veti putea bucura de un somn bun si odihnitor.

2. Pastrati-va buna dispozitie. Zambiti tot timpul. Practicati kirtan. Cantati numele lui Dumnezeu. In acest fel, grijile vor disparea din mintea dumneavoastra si veti putea dormi bine.

3. Folositi haine de noapte usoare. Nu va acoperiti cu prea multe paturi. Acestea tulbura somnul.

4. Nu luati somnifere, caci acestea conduc la dependenta. Chiar daca in prima zi puteti dormi ceva mai bine luand 30 de picaturi de opiu, dupa cateva zile nu va va mai ajunge o jumatate de sticluta. In plus, drogurile si medicamentele produc depresii. Incercati sa adormiti prin metode naturale.

5. Nu va supraincarcati stomacul seara. Mancati alimente usor de digerat. Una din principalele cauze ale insomniei este indigestia. Nu mai mancati dupa ora 17:00. Chiar si atunci, nu mancati decat fructe si lapte. In timpul noptii nu luati gustari. In acest fel, veti dormi mult mai bine.

6. Relaxati-va complet trupul si mintea. Somnul va veni astfel de la sine.

7. Renuntati la certuri si discutii aprinse. Controlati-va temperamentul.

8. Renuntati complet la ceai si cafea. Acestea stimuleaza excesiv celulele nervoase si cele ale creierului.

9. Nu cititi romane si povestiri de groaza, politiste, cu crime, violuri, si alte opere literare din categoria senzationalului, caci acestea excita nervii.

10. Nu luati stimulente de nici un fel. Renuntati la bauturile alcoolice, la opiu si alte droguri.

11. Inainte de culcare, nu faceti eforturi intelectuale intense.

12. Evitati agitatia mentala. Urmariti sa nu va pierdeti niciodata calmul. Controlati-va emotiile, indeosebi mania.

13. Nu mancati alimente care stimuleaza nervii, excesiv de condimentate, grele. Cu cat alimentatia este mai simpla, cu atat mai bun va fi somnul. Alimentele ideale sunt fructele si laptele.

14. Inainte de culcare, faceti o baie fierbinte cu uleiuri parfumate.

15. Nu va stresati prea tare din cauza orei la care va treziti. Acest lucru nu face decat sa va amplifice anxietatea.

16. Nu tineti lumini aprinse in camera. Daca nu puteti dormi fara lumina, folositi o lampa de veghe de culoare verde.

17. Inainte de culcare, aplicati pe frunte putin ulei de mir.

18. Inainte de culcare, beti o ceasca de lapte fierbinte.

19. Inainte de culcare, practicati putina japa, rugati-va sau faceti o scurta meditatie. Cititi cateva pasaje dintr-o scriptura, de pilda din Bhagavad-Gita, Yoga-Vasishtha, din Upanisade, Bhagavata, din Coran, Biblie etc.

20. Oferiti mintii urmatoarea sugestie: "O, minte! Te-ai ocupat de foarte multe lucruri. Ai obtinut tot ce ti-ai dorit. Nu-ti mai fa griji, caci nu mai ai nimic de facut sau de obtinut. Linisteste-te. Mediteaza. Aceasta lume este ireala. Ea nu conduce decat la durere". In acest fel, va veti linisti si veti putea dormi mult mai bine, cu mintea eliberata de griji.

21. Reduceti-va nevoile. Anihilati dorintele si poftele. Vorbiti cat mai putin. Evitati compania prea multor persoane. Dormiti singur. Dimineata, faceti o plimbare cu pas sustinut.

22. Dezvoltati-va vointa. Cultivati autocontrolul. Cine are o vointa puternica poate adormi atunci cand doreste. Asa faceau Napoleon sau Gandhi. Ei puteau adormi in orice moment, oriunde se aflau, si se trezeau exact la ora dorita.

23. Daca nervii si creierul dumneavoastra sunt slabiti, intariti-i si energizati-i prin cateva exercitii usoare de pranayama cu mantra Aum. Dimineata devreme, serviti o bautura usoara preparata din frunze de brahmi, alune, zahar si piper negru. Folositi siropuri din plante pentru stimularea nervilor (tonice antistres).

24. Seara, inainte de culcare, luati o doza de Sanatogen cu lapte. Dimineata mai luati una.

25. Relaxati-va mintea si trupul. Practicati Shavasana (postura relaxarii). In acest fel, va veti odihni la fel de bine ca in timpul somnului propriu-zis. Meditatiile conduc de asemenea la o relaxare perfecta.

26. Faceti bai de picioare in apa fierbinte in care ati dizolvat doua lingurite de seminte de mustar macinate. Ramaneti astfel timp de 15-20 de minute. In final, stergeti-va picioarele cu un prosop si puneti-va sosete calduroase. In acest fel, veti dormi mult mai bine. Metoda este foarte utila si pentru dureri de cap, stari de vertij, reumatism, febra etc. Se foloseste inclusiv in caz de raceala.

Acest articol este extras din cartea "Sanatate si fericire” scrisa de Swami Shivananda si aparuta la Editura Deceneu.

sursa: www.edituradeceneu.ro

Somnul constient cu ajutorul plantelor terapeutice

Dacă umanitatea doreşte să îşi depăşească o parte dintre blocajele actuale, are nevoie să îşi însuşească o manieră diferită de odihnă: somnul conştient. Termenul nu este nou, dar abordarea la scară largă este oarecum nouă, pentru că somnul conştient face parte dintre tehnicile de vârf ale multor practici ezoterice, transmise altădată cu caracter secret.

Astăzi se dovedeşte necesar ca somnul conştient să fie practicat de către toţi cei care au nevoie de refacere maximă în timp minim, inspiraţie pentru a crea ceva util, frumos,clar, în acord cu armonia universală, nu cu lumile tenebroase. De aceea, este important să se adapteze transmiterea unor informaţii legate de acest subiect, astfel încât să poate fi înţelese şi aplicate de către oricine. Deseori auzim pe cei din jur că sunt privaţi de un somn odihnitor şi nu se pot adapta la noile energii, considerate prea intense. Interesul pentru refacerea printr-un somn odihnitor tinde să preocupe pe mulţi oameni, mai ales când se constată din experienţă proprie că un anumit gen de somn aduce inspiraţie creatoare, vitalitate, refacere, linişte interioară, putere de concentrare, intuiţie, premoniţii. Pentru unii, somnul a devenit o problemă, în sensul că acordă prea puţin timp odihnei faţă de necesităţi, din cauza lucrului prelungit în noapte sau pur şi simplu nu reuşesc să se relaxeze şi să adoarmă din multiple motive: grijile acumulate în timpul zilei, problemele de sănătate sau emoţionale, o saltea neadaptată corpului nostru, cameră neaerisită sau temperatură nepotrivită, medicaţie care determină insomnie ca efect secundar, zgomote în jurul nostru, locuinţă nouă, lumină de veghe în timpul nopţii, partener incompatibil.

Definiţia obişnuită a somnului face referire la întreruperea totală, temporară şi reversibilă a contactului conştient cu exteriorul şi interiorul nostru. Dacă nu ne putem relaxa, nu avem ce întrerupe la nivel conştient şi rămânem în stare de veghe multe ore în noapte, situaţie numită „hiperexcitaţie corticală”, expresie dată de existenţa unor stimuli mentali de intensitate crescută. Oboseala care împiedică somnul mai provine şi din sfere la care nu te-ai gândi că pot induce insomnia: excesul de sexualitate cu pierdere de fluide vitale, excesul de  transpiraţie, excesul de alimentaţie sau mâncare nepotrivită, care suprasolicită aparatul digestiv, micţiunea şi defecaţia în exces (atenţie la produsele pentru slăbit), excesul de produse chimice la nivelul părului, excesul de fumat, excesul de expunere la soare, suprasolicitarea vizuală, suprasolicitarea vocală (vorbit, cântat excesiv), suprasolicitarea fizică extenuantă etc. Pentru alţii, somnul nu este o problemă, dimpotrivă, dorm prea mult sau la ore nefiziologice, în timpul zilei. Din păcate, ei nu îşi dau seama că sunt mult prea mult timp „decuplaţi” de la starea de conştienţă şi, în consecinţă, privaţi de sublimul unei vieţi în care pot deveni propriul lor stăpân, deoarece lipsa de claritate determinată de somnolenţă, te face pasiv şi incapabil să iei propriile decizii sau îţi asumi decizii dictate de ambiţii egotice care nu au legătură cu realitatea, pentru că nu ai când să o trăieşti. În această situaţie, este aproape imposibil să atingi starea de somn conştient, pentru că lenea blochează stările înalte de conştiinţă. Experienţele cu grupuri de voluntari au dovedit că oamenii pot fi privaţi de apă şi mâncare mai multe zile, dacă li se oferă un mediu calm şi securizant, fără să apară tulburări de comportament; în schimb, fără somn, tulburările de comportament se instalează destul de repede.

Oare de ce? Nu cumva tocmai „decuplarea” conştientă de la viaţa cotidiană te „cuplează” la propria esenţă, nu cumva prin propria esenţă te poţi „hrăni” şi  revitaliza şi tocmai asta este cheia pentru o viaţă armonioasă? Atunci, cum să facem să fim cuplaţi la esenţa noastră şi, în acelaşi timp, să ştim ce se întâmplă cu noi în raport cu exteriorul? Răspunsul este: somnul conştient. Atingând măiestria în practicarea somnului conştient, reuşeşti să fii de asemenea conştient de esenţa ta şi în starea de veghe, iar de aici, ceea ce alţii numesc miracole, devin viaţă trăită firesc. În starea de somn conştient ştim că visăm, ştim ce se petrece cu noi şi acţionăm la voinţă în contextul scenei pe care o visăm, putem alege decorul, personajele, ce avem de învăţat, ce avem de aflat despre subiecte sau oameni care ne interesează, ce avem de vindecat în noi sau în relaţiile cu ceilalţi. Nu este uşor să beneficiezi de această experienţă; dimpotrivă, necesită o pregătire îndelungată, pentru că la revenire, la trezire, nu mai există uitarea experienţelor din timpul somnului şi tot ce ai reuşit să acumulezi ca experienţă în somn se manifestă în starea de veghe. Sunt mai multe metode care induc treptat starea de somn conştient. În articolul de faţă vom prezenta plantele terapeutice care, administrate constant şi într-un anume fel, pentru o vreme îndelungată, (minim 6 luni), pot induce starea de somn conştient. Deşi pare o durată lungă de exerciţiu, merită din plin. Evident că nu numai plantele prezentate în articolul de faţă ne ajută să avem un somn conştient. Este important să eliminăm toţi factorii pertubatori: fumatul, băuturile energizante, sexualitatea fără iubire,  suprasolicitarea vizuală, alimentară, excesul fizic, medicamentele anxiolitice sau hipnotice, eliberarea de dogme şi emoţii negative (mânie, neiertare, invidie, gelozie, avariţie).

Din multitudinea de plante ajutătoare, considerăm că cele care cresc spontan în flora ţării celui care şi le administrează sunt mult mai potrivite pentru inducerea somnului conştient.
Astfel, Levănţica, pe lângă efectele antidepresive, anxiolitice, analgezice şi antispastice, creează o stare de „calm lucid”, care permite manifestarea discernământului la toate nivelurile fiinţei, sublimând stările neplăcute în stări elevate; creşte concentrarea mentală, dar asigură şi relaxare favorabilă manifestării noastre aşa cum suntem în realitate, fără influenţele celor din jur, precum şi acceptarea propriei fiinţe. De remarcat culoarea acestei plante, care induce stările prezentate mai sus în cromoterapie. Se administrează pe tot parcursul zilei, fie sub formă de pulbere (câte o linguriţă subligual, de 4 ori, timp de 20 minute), fie sub formă de tinctură (câte 1 linguriţă de 3 ori zilnic, cu un pahar apă, între mese), fie sub formă de capsule, câte 2 capsule de 2 ori zilnic, între mese, fie sub formă de ulei aplicat exterior (câte o picătură pe frunte, creştetul capului şi zona occipitală).
 

Salcia, sub formă de muguri (în gemoderivat), pe lângă efectul de intensificare a eritropoezei (formarea globulelor roşii), utilă în anemii, reuşeşte să sublimeze energiile sexuale joase, posesive, care creează gelozie, obsesie, isterie, tipice relaţiilor de cuplu conflictuale, în energii feminine sau masculine proprii fiecărui arhetip, ca şi când ar da naştere unui vas în care stările rele îşi regăsesc locul şi se luminează. Chiar şi simbolistica Salciei aminteşte de efectul magic al acesteia, dacă evocăm scena în care Orfeu o scoate pe Euridice din tărâmul morţilor ţinând în mână o ramură de salcie. În antichitate se pare că a existat o legendă a zeiţei Salciei, care ulterior a cedat locul Atenei. Se administrează zilnic (câte o monodoză numai seara), cu un pahar apă.
 

Teiul, sub formă de muguri (în gemoderivat),  pe lângă efectul anxiolitic, antispastic, sedativ, are şi acţiune vasodilatatoare blândă. Acţionează asupra axei cortico-hipotalamice şi asupra substanţei reticulate, crescând nivelul de serotonină, cu efect calmant şi de inducere a stării de bunătate, afectivitate, iubire necondiţionată. Este indicat în distonie neurovegetativă, nevroze, epilepsie, hiperemotivitate, colici abdominale. În antichitate era considerat un arbore sacru, crezându- se că ramurile sale aveau forţa unui talisman care proteja împotriva fulgerului şi spiritelor rele. Se consumă numai seara, câte 1 monodoză cu un pahar de apă.

Păducelul, emblemă a speranţei imediate la vechii greci, iar la egipteni asociat cu cultul Fecioarei Maria, se spune că are puterea unui talisman (să alunge spiritele rele, să protejeze de fulgere, să apere recoltele şi să gonească şerpii). Eliberează inima de toate emoţiile negative şi permite manifestarea iubirii, liniştirea minţii, care se poate „coborî” în Suflet, acum împăcat şi liniştit, permiţând un somn lucid. Se administrează pe tot parcursul zilei, fie sub formă de gemoderivat (câte o monodoză de 2 ori zilnic, între mese, cu apă), fie sub formă de pulbere (câte o liguriţă subligual, de 4 ori, timp de 20 minute), fie sub formă de tinctură (câte 1 linguriţă de 3 ori zilnic, cu un pahar apă, între mese), fie sub formă de capsule (câte 2 capsule de 2 ori zilnic, între mese).

În toate cazurile, pentru ca administrarea acestor plante să inducă efectul urmărit în timp minim, adică un somn, mai întâi odihnitor, iar apoi conştient, este necesar ca apa cu care le înghiţim să fie „încărcată” cu sugestia „somn conştient”. Experienţele japonezului Masaru Emoto cu privire la memoria apei ne transmit un mesaj simplu de aplicat, dar deosebit de eficient: pe sticla din care consumăm apă să scriem mesaje forţă, care induc apei cum să acţioneze în interiorul corpului nostru. Astfel, recomandăm ca în a doua parte a zilei, apa din care consumaţi să fie depozitată într-un recipient din sticlă pe care să lipiţi o etichetă cu mesajul „somn conştient”. Administrarea plantelor prezentate mai sus, împreună cu apa astfel încărcată energetic, va scurta efortul de a obţine starea de somn conştient, iar de aici, până la starea de co-creator a propriei vieţi, nu este decât un pas.

Dr. Corina Răducea,
medic şi psiholog

sursa: Revista Hofigal

Solutii naturale pentru albirea dintilor

Exista solutii naturale pentru ingrijirea dintilor, care nu numai ca te scapa de respiratia urat mirositoare, dar iti si intaresc dintii si ii fac mai stralucitori.

Solutii naturale pentru dinti mai albi si mai curati:

1. Spala-te pe dinti cu bicarbonat de sodiu si ulei de cocos

Uleiul de cocos functioneaza ca un antibiotic natural si te ajuta sa ai dinti sanatosi, puternici si o respiratie mereu proaspata. Se amesteca putin bicarbonat de sodiu cu cateva picaturi de ulei de cocos si sa aplica pe dinti cu ajutorul periutei.

2. Clatirea gurii cu ulei de cocos / susan / floarea soarelui

Numita si oil pulling, aceasta procedura ajuta la intarirea dintilor si a gingiilor. Se ia o lingura de ulei de cocos / susan / floarea soarelui in gura. Ne clatim gura cu uleiul, il plimbam peste tot prin gura, fara sa inghitim nimic din el, timp de 10-15 minute. Procedura trebuie sa fie facuta cu calm, fara graba, dimineata, pe stomacul gol. Se clateste la sfarsit cu apa calda cu sare.

3. Bicarbonat cu suc de lamaie sau apa

Se amesteca bicarbonatul cu suc de lamaie sau apa, se face o pasta si se aplica pe dinti. Lasam sa actioneze timp de 1 minut daca folosim suc de lamaie astfel incat sa evitam degradarea smaltului, dupa care clatim bine cu apa. Daca folosim amestec de bicarbonat cu apa, putem lasa pasta aplicata pe dinti timp de 3 minute, dupa care clatim.

4. Capsuni, sare si bicarbonat

Se face o pasta din capsuni, un varf de sare si optional, bicarbonat. Se aplica pe dinti timp de 5 minute, apoi se clateste. De preferat se face seara inainte de culcare.

5. Fa-ti acasa pasta de dinti cu peroxid de hidrogen

Amesteca 6 lingurite de bicarbonat de sodiu, 2 linguri de ulei de cocos caldut, 10 picaturi de ulei de menta sau cuisoare, o lingurita de peroxid de hidrogen 3%. Toate ingredientele trebuie amestecate intr-un bol pana cand capata o textura cremoasa. Mai adauga bicarbonat de sodiu daca este prea subtire sau ulei de cocos daca este prea groasa. Depoziteaza pasta de dinti intr-un recipient opac. Ai grija sa nu inghiti pasta de dinti, deoarece contine peroxid de hidrogen. Atentie! Peroxidul poate desprinde eventualele plombe sau lucrari dentare. Clatiti foarte bine dupa folosire.

5. Albirea si mineralizarea dintilor cu coaja de banana
Luati o bucata de coajă de banană și frecați ușor cu partea interioara pe dinti timp de aproximativ 2 minute.
Mineralele din coaja, cum ar fi potasiu, magneziu și mangan, se absorb în dinți si ii albesc.

7. Mananca mere

Merele curata foarte bine dintii si ii fac mai stralucitori. Daca nu iti place sa umbli cu pasta de dinti si cu periuta dupa tine, o idee buna ar fi sa ai mereu un mar la indemana ca sa iti cureti dintii. Acidul din mere combinat cu fibrele pe care le contine fructul, fac din el un adevarat aliment perfect pentru a-ti albi dantura.

8. Salvie cu bicarbonat

Salvia este cunoscuta pentru puterea ei de a elimina petele de pe smaltul dintilor si de a le reda culoarea lor naturala. In cazul in care ai dintii ingalbeniti, ia o frunza de salvie si freaca usor dintii afectati. De asemenea poti sa toci marunt salvia si sa o amesteci cu putin bicarbonat de sodiu sau chiar pasta de dinti.

9. Periaza-ti dintii cu ulei de oregano sau cimbru

Uleiul de oregano are puternice proprietati antibacteriene. Pune cateva picaturi de ulei de oregano pe periuta de dinti si periaza. Daca nu iti place asa, poti adauga cateva picaturi in apa si clatesti ca si cum ai folosi apa de gura.

10. Clateste-ti gura bine dupa ce mananci alimente care pateaza

Iti place sa bei ceai negru si sa mananci salata de sfecla rosie? Ai grija sa iti clatesti bine gura dupa ce consumi asemenea alimente, in acest fel dintii tai nu vor ramane patati.

11. Nu iti peria dintii imediat dupa masa

Daca iti periezi dintii prea repede dupa masa, risti sa strici smaltul dintilor. Medicii recomanda sa ii periezi la cel putin o jumatate de ora dupa masa. In caz ca vrei sa ii cureti dupa masa pentru a evita ingalbenirea, este recomandat sa mananci un mar.